Serviciul Special de Informații (S.S.I.) a fost printre primele instituții vizate de comuniști. Rapid, „elementele ostile” au fost înlocuite cu oamenii fideli partidului comunist.
 
Ȋn aprilie 1945, S.S.I. a fost trecut de la Ministerul de Război la Președinția Consiliului de Miniștri, iar cadrele sale au fost supuse unor masive epurări. Emil Bodnăraș, membru în C.C. al P.C.R. și secretar general al Președinției Consiliului de Miniștri, a delegat ca să preia controlul S.S.I. o echipă formată din Ion Vidrașcu (nume real Vania Didenko, agent N.K.V.D.), Ion Stroescu (Isidor Selinger, membru al Serviciului de Informații al P.C.R.) și Lucian Stupineanu (membru al Formațiunilor de Luptă Patriotice). Devenit rapid devotat noului partid pe care-l slujea, S.S.I. s-a implicat activ în alegerile din noiembrie 1946, prin activități de monitorizare, înregistrare și interceptare, identificare și anihilare a „dușmanilor de clasă”, dar și direct, participând până și la numărătoarea voturilor din urne.
 
 „Rezultatul votului a fost refăcut”

„După eliberarea nordului Ardealului în 1944, Bucureștiul a trecut la reorganizarea S.S.I.-ului (Serviciul Special de Informații).

Am fost delegat în 1945 să fac acest lucru. Ȋntr-un teritoriu cuprinzând 16 județe. Am înființat noi rezidențe la Sibiu (Ardealul de sud), Cluj (Ardealul mijlociu) și Satu Mare (Ardealul de nord). Până în 1947, când mi-am prezentat demisia, am condus această rețea informativă, utilă statului român.
Având materialul informativ din acest mare teritoriu, printre alte domenii, am fost informat și despre alegerile din 1946. Am reținut situația din 3 județe, deși fenomenul a fost raportat de pe întregul teritoriu al celor 16 județe.
Șeful Siguranței din Turda – Albon și cel din Dej – Briceag, comuniști feroce, deveniți ofițeri superiori în Securitate după 1948, au excelat în bătăi și arestări pe raza județelor Turda și Someș, în timpul alegerilor din 1946. Au luat parte, în reședința de județ, și la numărătoarea voturilor din urnele și listele aduse din secțiile de votare.
Ȋn județul Năsăud, cu capitala Bistrița, președintele Tribunalului – Sabie - în pragul pensionării, a fost șantajat că va fi epurat și schimbat cu alt judecător – Moldovan – dacă nu va accepta renumărarea voturilor partidelor ce au luat parte la alegeri.

Rezultatul în cele 3 județe a fost refăcut în favoarea „Soarelui” – Blocul Național Democrat -, deși la secțiile de votare voturile au fost inițial favorabile Partidului Național - Țărănesc.” (Nae Dueșan, 1 iulie 1996, Târgu Mureș)


 „Țărănimea a venit înarmată ca pe vremea voievozilor”

„Atunci, în 1946, aveam 41 de ani. Mi-e greu să nu leg această zi de ceea ce sufletul meu a acumulat o jumătate de veac. Și totuși, caut să mă înving și să vă spun ceea ce a fost această mare crimă de la 19 noiembrie 1946.
Alegerile au fost așteptate cu o nerăbdare care n-a mai putut fi văzută la niciuna din alegerile parlamentare dintre 1918 și 1946.

Ȋn preajma alegerilor de la noiembrie 1946, I.G. Maurer, cu ocazia propagandei electorale, a sosit de la București la Sighișoara, pentru a fi propus candidat. Adunarea a avut loc la Sala Eminescu. A fost multă lume de față, dar nu pot spune că Sighișoara a fremătat de curiozitate, să vină să-l vadă.
Am fost și eu de față. Au luat cuvântul numai doi din sală. Unul era fost ordonanță a colonelului Hurubeanu și altul a fost Moșoiu. Moșoiu era tânăr, să zicem la 18-19 ani. A frecventat clasa a V-a la Liceul seral nou înființat. Cei doi vorbitori, într-un limbaj mai mult decât de lemn, n-au făcut altceva decât să insulte neîncetat pe americani. Era perioada războiului rece. Moșoiu a spus că, trebuie să știe americanii că la un glonț de-al lor li se va răspunde cu o sută. Altceva nu mai rețin ce-a spus, fiindcă a bălmăjit mereu cuvintele.
Din ceea ce a spus fosta ordonanță a colonelului Hurubeanu, n-am putut reține nimic. Bieții oratori au desfășurat atunci această artă pentru întâia dată în viața lor.
La sfârșitul ședinței sau, să zicem mai bine, a adunării de natură electorală, Maurer s-a sculat și a zis: „Vă mulțumesc că m-ați propus”. Noi, toată lumea de acolo, am tăcut. Nu l-a propus nimeni și el a mulțumit că l-am propus!...

După 23 august 1944, Maurer a dispărut din Sighișoara, unde lucrase ca judecător și apoi ca avocat. S-a dus la București și acolo a rămas definitiv.

(...) Petru Groza a fost și el în propagandă la Sighișoara și parcă îl văd cum s-a urcat, de la gară, într-o mașină deschisă și a stat în picioare tot timpul. Mâna dreaptă a ridicat-o în sus, imitând salutul roman, cu o ținută de dictator care arată că el este și va fi stăpânul României. Se spunea că Petru Groza a zis că va sta la putere „chiar de-ar fi să dea Moldova până la Siret lui Stalin. Ce crede domnul Maniu?”. Acestea au fost zise la Deva, în fieful politic al lui Petru Groza. Ȋn Sighișoara nu m-am dus la adunare. Ȋl văzusem mai înainte la Blaj.

Ȋn preajma alegerilor au fost luate măsuri serioase de „organizare”. Capul tuturor răutăților a fost noul prefect „democrat”, Roman Robu. Acesta era unul dintre cei mai de jos învățători din întreg județul Târnava Mare. Prefectul a luat măsuri ca să fie președinți de votare mai ales învățători – și mai ales dintre prietenii lui. Pentru munca de o zi la aceste alegeri, li s-a plătit câte un milion de lei. Era ceva amețitor pe vremea aceea, cu toate că eram în inflație avansată. Unul dintre ei – Ilie Nicolaescu – mi-a spus că a trebuit să falsifice rezultatul alegerilor fiindcă așa era dispoziția de la Prefectură.

Spre a fi asigurat succesul comuniștilor, s-au luat măsuri ca centrele de votare să fie cât mai departe de localități. Astfel, țăranii de la Daneș au fost repartizați să voteze la Saschir. Pentru aceasta, trebuiau să treacă prin Sighișoara și mai departe prin Albești, și numai după aceea să se îndrepte spre Saschir. Și, iată, în felul acesta, au încurcat și au dat lumea peste cap. Totuși, e de remarcat că lumea s-a dus la vot, așa greu cum a fost, și a votat cu Brătianu, cu Maniu, cu Titel Petrescu. Numărul votanților pentru comuniști a fost insignifiant.
Ȋn Sighișoara s-a votat pe profesiuni. Cei cu profesiuni intelectuale au votat într-o parte, cei cu profesiuni zise muncitorești au votat, ca niciodată, la gara C.F.R.

Primarul Sighișoarei era Ion Boian, un „muncitor” care până atunci fusese la magazia de mărfuri C.F.R. Era lucru arhicunoscut că acest primar nou deșerta bidoanele cu smântână ce soseau pentru prăvăliile din oraș. Primarul Boian a fost foarte activ, dar lumea nu l-a ascultat. Niciodată ca până atunci n-au fost așa de mulți votanți și niciodată lumea n-a fost mai unită în ideea că trebuie să voteze cu dușmanii comunismului.

Președintele Tribunalului, cel care stabilea centrele de votare, a fost judecătorul Ion Cetățeanu. Lumea nu s-a lăsat intimidată și a știut că totul a fost aranjat și hotărât la prefectul Roman Robu. Acesta avea cu el un adevărat stat major de sfetnici și lingușitori. Mai târziu, Roman Robu a fost scos din învățământ, fiind acuzat și dovedit ca având dorințe nerușinate față de elevi. Mi se pare că totuși Maurer i-a făcut o oarecare pensie.

Știrea că biruința la alegeri a fost a comuniștilor ne-a încremenit. Protestele au fost strivite fără milă. Pe la Dej, țărănimea satelor a venit înarmată ca pe vremea voievozilor, cu furci, cu greble, cu securi. Nu s-au ales cu nimic din protestele lor. Ȋnchisorile au început să se umple. Ȋn ele aveau să se piardă mii peste mii de nevinovați, în frunte cu conducătorii partidelor: Maniu, Brătianu, Titel Petrescu. Blestemele pentru fărădelegile făcute au amuțit repede, iar comunismul și-a început crimele.” (Paul Țurcanu – 20 august 1996, Malmő) 

Sursa: 
1. Analele Sighet 4, „Anul 1946 – Scrisori și alte texte” - Fundația Academia Civică, 1997
2. Florian Banu – „Strămoșii” Securității - structuri de poliție politică din România în perioada 23 august 1944 - 30 august 1948; www.cnsas.ro

VA URMA: Raportul unui tânăr locotenent în armata geniului care a primit ca misiune „buna desfășurare a alegerilor” din Brezoaiele