Teodor Șușman, zis „Todoru’ lui Liptii”, s-a născut la 24 februarie 1894 în satul Răchițele, raionul Cluj. Era de religie greco-catolică, iar în tinerețe primise o educație bună. „Era un om foarte cult, citise mult și din ce-o citit, o reținut ce-o fo’ bun”, mărturisea fiul său, Traian Șușman. 

La 1 septembrie 1924, Teodor Șușman s-a căsătorit cu Catrina, împreună cu care a avut cinci copii: patru băieți (Teodor jr., Traian, Avisalon, Emil) și o fată (Romulica).
Familia lor a fost una dintre cele mai înstărite familii din zona Huedinului. Ȋn fișele matricole penale ale copiilor săi, Teodor Șușman apare ca fiind „țăran mjlocaș”, însă în documentele Miliției era menționat drep „mic industriaș și comerciant al lemnului”. Avea două gatere de tăiat cherestea și un depozit de material lemnos în Răchițele, un magazin sătesc, 7 hectare de pământ, două vaci, doi boi, un cal și vreo 30 de oi. Gospodăria, bine organizată, era formată dintr-o casă mare, un grajd, o livadă cu pomi fructiferi și 290 de familii de albine. 

El „se ocupa cu lemnele, adică cumpăra lemne fasonate, scânduri pentru construcții și făcea un fel de comerț, că acolo nu era nimeni care să se ocupe de treaba asta. Și, cunoscând situația sătenilor deacolo, s-o gândit să-nceapă el, ca să le dea un îndemn, să-i ajute, că vedea că n-aveau unde să-și ducă lemnu’ pe care-l lucrau. Și-așa o-nceput și-o-ntreprins un mic comerț cu lemne…”, povestea fiul său, Traian. „Maică-mea s-a căsătorit la 21 de ani. O fost o femeie gospodină și o mamă bună. Când noi eram la școală, și tata nu era încă angajat în chestia asta cu aprovizionarea, ea se ocupa de stupi, de albinărit… Mai avea o fată care o ajuta la treburi. După ce tata s-o apucat să aducă grâu, am mai angajat și un tânăr care se ocupa de animale, că erau multe de făcut”.
 
FOTO: Soții Șușman cu copiii Toader, Traian și Avisalion (de la dreapta la stânga) 

Ȋn audiență la rege, pentru drepturile moților

Om gospodar și chibzuit, Teodor Șușman (foto) a fost ales primar al comunei Răchițele în mai multe rânduri (1922‑1928, 1930‑1934 și 1939‑1945), chiar dacă nu era membru în vreun partid politic. Le câștigase definitiv încrederea oamenilor în 1925, luptând pentru drepturile lor.  „Ȋn timpu’ acela, răchițenii nu aveau unde să-și pășuneze vitele, fiindcă grofii unguri aveau toate terenurile. Atunci, în partea locului era Amos Frâncu, un bun român, și Emil Iancu, care s-au sfătuit cu tata să facă ceva să îi scape pe țărani de greutăți… Tata o fost de-acord imediat”, spunea Traian Șușman. „O fixat o zi, o anunțat oamenii ca să se ducă la Huedin și, într-adevăr, oamenii s-o dus cu mic cu mare, tot satu’ Răchițele și unii din Călata, că și acolo avea el foarte mulți preteni… Și o mers tăți în centru la Huedin. Acolo tata o vorbit, că avea daru’ vorbirii extraordinar! Adică vorbea omului, pe limba lui.” 

Numai că, după ce și-a terminat discursul, Teodor Șușman a fost arestat. A doua zi, câteva sute de țărani s-au adunat la Huedin, iar de acolo au mers cu trenul până-n Cluj, unde s-au dus la prefectură, cerând eliberarea lui Șușman. Pe care au și obținut-o. Iar Șușman atunci le-a promis că va merge până la rege, pentru recăpătarea drepturilor lor. Și, împreună cu Amos Frâncu și cu protopopul ortodox Aurel Munteanu, a fost primit în audiență la Regele Ferdinand I. „O spus toate doleanțele lor și care-i situația… Regele o vorbit cu subalternii lui, o venit iar la ei și le-o spus: «Domnilor, cunoaștem situația din cele ce ne-ați spus, și mai cunoaștem și noi, așa, fără ca să ne fi spus… Da’ mergeți acasă liniștiți, că în trei zile va veni o comisie la fața locului, să vă facă dreptate». Ș-așa o și fost. S-o’ întors acasă și le-o’ spus oamenilor ce-o promis regele… Și de-atunci era ca un sfânt pentru oameni. Vă spun sincer că îl apreciau din cale-afară de mult”, mărturisea Traian Șușman.

Citise „Pustiul Roșu” și nu-i putea suferi pe comuniști

Teodor Șușman a refuzat de la început să devină membru al P.C.R., manifestându-și public antipatia față de noul regim. „Taică-meu nu-i putea suferi pe comuniști, fiindcă el citise o carte, «Pustiul Roșu» unde scria toată situația Rusiei, cum l-or arestat pe Alexandru, cum i-or omorât copiii, cum i-or distrus familia… Și el zicea că asta îl așteaptă și pe el”, spune Traian Șușman. 

Avea să plătească pentru atitudinea sa, curajoasă și demnă. Comuniștii n-aveau nevoie de oameni verticali, ci de o mulțime îngenuncheată de frică, incapabilă să riposteze. Iar Șușman, care se bucura de încrederea țăranilor din întreaga zonă a Huedinului, putea deveni, prin poziția sa ostilă, un „factor destabilizator”. Așa că el trebuia ori convins, ori învins. Ȋn 1945, autoritățile comuniste l-au înlăturat din funcția de primar. Apoi, peste doi ani, magazinul sătesc și depozitul de cherestea i-au fost închise, iar marfa confiscată. Comuniștii credeau că îl vor domoli și-l vor convinge să vină de partea lor. Ȋnsă aceste abuzuri l-au îndârjit și mai tare pe Șușman în convingerile sale anti-comuniste. Atunci, autoritățile au considerat că singura soluție ar fi arestarea lui. 

La 18 august 1948, Securitatea a încercat să-i rețină pe Teodor Șușman și pe apropiați săi, care îi împărtășeau convingerile. Numai că el intuise această acțiune, așa că mulți dintre cei vizați au reușit să fugă la timp și să se ascundă. Acela a fost momentul care a dus la apariția grupului de rezistență anticomunistă condus de Teodor Șușman.

Cum au ajuns în munți cei trei fii ai lui Șușman  

Ca să pună mâna pe el, organele de Securitate s-au gândit să-l lovească pe Șușman prin copiii săi. „Și o vinit la noi niște cetățeni de la Securitate și-o întrebat de tata, da’ maică-mea nu știa să mintă și le-o zis că îi plecat la pădure, că noi mai aveam la Valea Firii locu’ unde fusese joagăru’ de tăiat scânduri…”, povestea Traian Șușman. „«Da’ copiii unde-s?» «Unu-i plecat în Banat. Și unu-i plecat pe-aici…» Eu eram plecat într-un sat vecin. «Și
unu îi aci, lucrează la o poiată pentru vite cu Todor, băiatu’ care ne ajută în gospodărie.» «Hai să-l vedem!» Maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, s-o dus cu cetățenii aceia în dosu’ grajdului mare, unde lucra frate-meu Avisalon, și imediat i-or luat. Maică-mea era să leșine, când o văzut că-i arestează și-i duce…”. Cei doi au fost închiși în arestul miliției din Mărgău, de unde, cu concursul șefului de post, au reușit să evadeze. Iar de acolo, Avisalion a mers direct la tatăl său, pe Valea Firii. Avea 21 de ani când a fost luat de acasă. 

Fratele lui mai mare, Teodor (Todor), primul născut al familiei Șușman, era cel care plecase în Banat. La Huedin, oamenii care-l cunoștea și știau că Avisalion fusese arestat, l-au avertizat: „vezi pă unde mergi, că vor să vă aresteze pă toți copiii”. Și-atunci, venind doar pe drumuri lăturalnice, el s-a oprit tot în Valea Firii, unde știa că e tatăl său. Todor avea atunci 25 de ani. 

Iar Traian Șușman nu împlinise încă 23 de ani. „Io m-am dus la Valea Firii la tata și i-am spus ce s-o întâmplat. Și, când se însera, mai mergeam și mai duceam alimente… Și până la urmă, m-am dus la tata de tot.” 

Grupul de partizani care a activat în zona Munților Vlădeasa din Apuseni a fost alcătuit la început din 7 oameni: Teodor Șușman senior și cei trei fii ai săi, Nuțu Bortoș și  Gheorghe Mihuț, ambii din Răchițele, și Ioan Ciota din Călat. Ȋn primele săptămâni, ei au rămas în pădurile din apropierea satului Răchițele, iar noaptea se adăposteau la joagărul lui Șușman aflat în Valea Firii. 

La 16 decembrie 1948, Traian Șușman (foto) a fost arestat. Se afla, împreună cu tatăl său și cu Nuțu Bortoș în cabana unui pădurar din Padiș, când au fost înconjurați de foțele de securitate. Traian n-a mai apucat să fugă, ca să scape. A fost ridicat și dus în arestul Securității Poporului din Cluj. Acuzat pentru că „a ajutat cu alimente pe tatăl lui, care era fugit”, a fost condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare.

Imediat după ce Traian Șușman a fost arestat, din Răchițele a dispărut un localnic: Petru Purcel. Acesta avusese o relație foarte bună cu familia Șușman, fiind un fel de angajat al familiei. Avea mulți copii și o situație materială precară. Localnicii au făcut imediat legătura între arestarea lui Traian Șușman și dispariția lui Petru Purcel, ajungând la concluzia că Purcel ar fi ajutat la localizarea partizanilor, după ce el fusese și „prelucrat” de Securitate. Și astăzi există oameni în Răchițele care cred că în acțiunea de la Padiș, din decembrie 1948, Securitatea s-a bazat pe informațiile oferite de Petru Purcel, iar partizanii s-au răzbunat apoi pe el, omorându-l. Ȋn afara acestor simple supoziții, nu există însă nicio declarație de martor sau vreo altă probă care să confirme această teorie. 
Există însă mărturia unui fost partizan care spune că Șușman descuraja orice acțiune de răzbunare.

VA URMA: Moartea soției lui Teodor Șușman și arestarea mezinilor familiei

Surse:
1. Denisa Bodeanu, Cosmin Budeancă (editori), Rezistența armată anticomunistă din România. Grupul „Teodor Șușman” (1948-1958). Mărturii, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2004
2. Alexandru Pătrașcu - Cartea despre demnitate Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți, Editura Virtuală, 2013