„Nu trebuie uitat scopul nostru: compromiterea și distrugerea partidelor istorice”, declara în iulie 1946, de la tribuna Biroului Politic al CC al PCR, cetățeanul sovietic Vasile Luca. „Operațiunea Tămădău”, pusă la cale de Serviciul Special de Informații (S.S.I.), a fost acel pretext, special creat, pentru îndeplinirea acestui scop.

„Iuliu Maniu ajunsese la concluzia că, datorită înțelegerii intervenite între puterile aliate și URSS, soarta României era pecetluită pentru multă vreme”, declara în 1993 Corneliu Coposu, într-un interviu la Radio România. „Maniu era convins că fruntașii P.N.Ț. vor fi arestați sau chiar trimiși ca ostateci în URSS. Pentru ca țara să aibă o reprezentanță valabilă în străinătate, Maniu a socotit că prezența unor personalități de anvergură în Occident este indispensabilă la momentul respectiv. Desigur, capcanei puse la cale în mod profesional, de către S.S.I., i-au căzut victime fruntașii P.N.Ț., care, în dorința de a realiza  obiectivul pe care și-l propuseseră, după verificările pe care le putuseră face, au considerat că s-a ivit un bun prilej pentru a pune câțiva oameni la adăpost de persecuțiile comuniste.”

La 14 iulie 1947, pe aerodromul Tămădău de lângă București, organele Siguranței Statului i-au arestat pe Ion Mihalache, vice-președinte al P.N.Ț., Nicolae Penescu, secretar general al P.N.Ț., Ilie Lazăr, membru în delegația permanentă a P.N.Ț., și Nicolae Carandino, director al ziarului «Dreptatea». Pentru ca partidul istoric să fie definitiv „compromis și distrus”, așa cum visau comunișii și comisarii sovietici ce-i coordonau, era însă nevoie de punerea sub acuzare a tuturor liderilor P.N.Ț. Și, mai ales, a lui Iuliu Maniu.

„Nu știu unde sunt dus. Cedez forței”

Din cauza unor probleme de sănătate, Iuliu Maniu, care avea 74 de ani, se afla la acea dată internat în micul sanatoriu pe care dr. Ioan Jovin îl avea pe bd. Dacia din Capitală. Erau trei camere, în care medicul îngrijea de pacienții săi. Din dimineața zilei de 14 iulie 1947, președintelui P.N.Ț. i-a fost impus domiciliu forțat la această adresă. 

A doua zi, la el au venit Avram Bunaciu, acuzator public șef la Tribunalul Poporului din București, și doi inspectori generali din Ministerul de Interne, Alexandru Nicolschi și Marin Jianu. Iar Maniu avea să dea prima lui declarație scrisă din dosar, în care preciza: „Ȋnainte de a răspunde la întrebări, țin să protestez cu toată hotărârea contra felului de procedeu pus în aplicare față de mine. Un domn cu numele Botez, funcționar de stat, s-a prezentat ieri 14 iulie a.c., arătându-mi că are misiunea de a mă opri să părăsesc acest apartament din sanatoriu, fiindu-mi dispus domiciliu forțat. Ȋntrebându-l dacă are în privința aceasta vreun mandat înscris sau hotărâre care mă privește pe mine, fie de la Guvern, fie de la Instanța Judecătorească, sau de la Siguranța de stat, fie de la forul competent, am primit răspuns negativ.”

Din acel moment, Maniu a fost izolat complet de lumea exterioară. A rămas sub paza unui gardian, interzicându-i-se să primească vizitatori, să asculte radioul sau să citească ziarele. Singurii care puteau intra la el erau angajații medicului Jovin care îi serveau masa. Ȋn 18 iulie, Maniu nota: „Sunt grav suferind. Din această cauză am intrat în sanatoriu, unde mi s-a făcut domiciliu forțat fără nici o motivare și fără vreo formă legală. Am protestat în scris. Acum sunt ridicat de aici fără nici o formă de drept, cu forța. Cedez forței, dar protestez cu toată hotărârea. Nu știu unde sunt dus. Cedez forței.”

Ȋn acea zi de vineri, în jurul prânzului, Iuliu Maniu a fost transportat la domiciliul nepotului său, Romulus Boilă. A doua zi, el a fost vizitat din nou de acuzatorul Bunaciu, însoțit de aceiași Jianu și Nicolschi. Ȋn raportul din 20 iulie, agentul care-l supraveghea avea să consemneze următoarele: „La orele 17:30, se prezintă Mihai Popovici (n.r. – lider țărănist, fost ministru al Finanțelor, dar și al Justiției, Internelor și al Lucrărilor publice), împreună cu un individ brunet, de statură înaltă, cerând să-l vadă pe Iuliu Maniu, pentru că sunt informați că e mort. Am căutat să iau legătura cu Ministerul, dar fiind telefonul ocupat s-a obținut legătura cu Siguranța de la Prefectură. Organele superioare ale Siguranței din P.P.C. au comunicat că-l putem scoate la fereastră, pentru ca sus-numiții să-l vadă, lucru care s-a și făcut. La apariția lui Iuliu Maniu indivizii au început a plânge. Iuliu Maniu le-a cerut să nu comunice nimănui să intervină pentru el, căci el știe să se apere singur. L-au privit timp de trei minute".

 „Un ștergar, un borcan cu miere de albine și o sută de grame de slănină”

Abia la 24 iulie, prin adresa nr. 17.053, Poliția de Siguranță solicita Parchetului Militar, retroactiv, autorizarea reținerii „în interesul cercetărilor a lui Iuliu Maniu, din București, str. Barbu Delavrancea nr. 57, învinuit ca agitator contra Siguranței Statului, participarea la complot cu elemente din afară și instigare pentru trecerea frauduloasă a frontierei, în legătură cu Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Ilie Lazăr și alții. Cum cercetările prin natura cauzei sunt de durată, rugăm a autoriza reținerea pe timp de 30 de zile”. Numele lui Maniu era pomenit în subsolul acestei solicitări, întocmită la 24 iulie pentru „mandate de deținere cu începere de la 20 iulie 1947”, pe numele a șapte persoane, printre care și soția lui Ion Mihalache. „Numiții sunt în cercetarea noastră învinuiți pentru agitațiune contra Siguranței Statului, furt de avioane militare, încercare de trecere frauduloasă a frontierei și complot ca autori principali, favorizatori și tăinuitori”.

Ridicat din str. Barbu Delavrancea, Iuliu Maniu a fost dus la Malmaison. La arestare, el avea asupra sa, conform raportului întocmit de organele Siguranței, „un geamantan de carton uzat, un aparat pentru rinichi, patru perechi izmene șifon, un costum pijama și o pereche pantaloni pijama, cinci cămăși dejalen și una fără guler, șase gulere cămăși, șapte batiste, trei ștergare uzate, două perechi ciorapi lungi și două lână groși, una bonetă de lână, una căciulă de astrahan uzată, una cravată, una flanelă de bumbac, un pulover de lână uzat, una pătură de lână vărgată în careuri, un costum gri de lână și vestă, un costum maron de lână, un palton trei sferturi, un sac de stofă pentru învelit, una haină bleumarin uzată, una pălărie, una pereche bocanci maron, două perechi de ghete, una pereche șoșoni cauciuc, una pereche papuci, una curea piele, una pereche mănuși de lână, una pălărie neagră, un ștergar, un borcan de un sfert cu miere de albine și o sută de grame de slănină, 52 de țigări, un creion, două portofele de piele cu fotografii, iconițe și o cruciuliță, o pudrieră mică de argint, o pereche de ochelari fără un braț, un dicționar Larousse”. Ȋn încheierea procesului verbal se preciza că notițele și scrisorile găsite asupra lui Maniu au fost trimise Direcției Generale a Penitenciarelor, cu un raport separat, iar medicamentele au fost puse la dispoziția medicului.

Anchetatori: „Ați cerut insistent intervenția străină”

Așa cum se preciza și-n adresa Poliției de Siguranță, cercetările, „prin natura cauzei”, au fost de durată. Ancheta avea drept scop producerea unor probe zdrobitoare care să justifice distrugerea P.N.Ț-ului și scoaterea acestui partid în fara legii. Majoritatea întrebărilor ce i-au fost puse în anchetă lui Iuliu Maniu vizau un presupus spionaj în favoarea anglo-americanilor. Iată, spre exemplificare, unul dintre aceste chestionare, rămas în Arhiva Serviciului Român de Informații (fond P, dosar 40.001):

„1. Ați avut inițiativa trimiterii peste graniță a lui Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino și Ilie Lazăr?
2. Cum ați organizat condițiunile acestei plecări?
3. Cu ce scop?
4. Ați solicitat în 1946 și obținut sprijinul reprezentanților americani pentru plecarea din țară a unor prieteni politici?
5. Acest obținut acest sprijin pentru Gr. Niculescu – Buzești și C. Vișoianu?
6. Ați mulțumit personal reprezentantului diplomatic american pentru sprijinul acordat în acest scop?
7. Ați cerut aceluiași reprezentant să protejeze formarea unui așa zis guvern român de rezistență în străinătate?
8. Când ați avut această convorbire cu B. Berry (n.r. - Burton Berry, reprezentantul S.U.A. în România)?
9. Cine au fost interpreții Dvs. în convorbirile cu misiunile militare și politice anglo-americane?
10. Ați dat dispozițiuni lui Vasile Serdici să obțină și să transmită misiunilor străine și în special celei americane toate informațiile cerute de acestea?
11. Ați dispus ca Serdici să transmită informațiuni în legătură cu deplasările de trupe sovietice?
12. Ați înmânat lui Vasile Serdici spre a-l transmite reprezentanților americani planul de organizare a armatei?
13. Ați obținut prin Pogoneanu informațiuni din străinătate?
14. Dar din cadrul Ministerului Afacerilor Străine?
15. Ați dispus transmiterea acestor informațiuni misiunilor străine?
16. Ați primit rapoarte și comunicări din partea lor?
17. Prin cine?
18. Ați dat dispozițiuni lui Nicolae Carandino să imprime oficiosul partidului pe o linie vehementă de atac împotriva regimului democratic?
19. Ați recomandat ca America să nu dea nici un ajutor populației înfometate pretinzând că astfel este ajutat guvernul?
20. Ați propus cartelul electoral lui Dinu Brătiianu și Titel Petrescu?
21. Ați condus direct organizațiile militare?
22. Sunteți autorul declarației citite de Emil Hațieganu în noiembrie 1946 (n.r. – acesta numise noul guvern – un «guvern dictatorial, ieșit dintr-o lovitură de stat»)?
23. Ați recomandat retragerea din guvern a lui Emil Hațieganu în noiembrie 1946?
24. Ați recomandat neparticiparea deputaților național - țărăniști la lucrările Parlamentului?
25. Ați avut legături permanente cu grupul din străinătate format din Gafencu, Cretzeanu și apoi din Buzești și Vișoianu?
26. Le trimiteați instrucțiuni, recomandari și documente?
27. Primeați rapoarte și comunicări din partea lor? (Se vor prezenta scrisorile și rapoartele.)
28. Ați realizat această legătură și prin Pogoneanu?
29. Ați organizat o activitate subversivă cu scopul de a răsturna prin violență regimul democrat din țară?
30. Cum explicați atunci că ați constituit așa zisul «Comitet pentru apărarea libertății alegerilor», că ați propus cartel electoral tuturor partidelor din opoziție, că ați acordat un mandat de largă reprezentare lui Grigore Niculescu – Buzești, că ați organizat plecarea în străinătate a lui Grigore Buzești, Vișoianu și Mihalache; că ați organizat informarea misiunilor străine asupra poziției trupelor din România, că ați organizat o activitate subversivă militară, că ați constituit elemente de șoc; că ați înăsprit tensiunea politică din țară și ați cerut insistent intervenția străină, toate acestea prevăzute în planul complotului întocmit de agenții americani și Grigore Niculescu – Buzești?”

Chestionarul indica construirea eșafordajului acuzării. Maniu a fost închis la Malmaison și izolat de ceilalți, care fuseseră duși în arestul Ministerul de Interne. La 21 august 1947, el solicita fixarea unui termen pentru discutarea cererii de infirmare a mandatelor de arestare, arătând că, prin încălcarea procedurilor, nu i s-a acordat posibilitatea de a contacta vreun avocat. Demersul lui n-a avut însă niciun efect.

Surse: 
1. Analele Sighet 5. Anul 1947 - căderea cortinei, Fundația Academia Civică, 1997
2. Cicerone Ionițoiu – „Viața politică și procesul lui Iuliu Maniu”, Vol.2, Ed. Libra Vox, 2003
VA URMA: Ce declarații au făcut în anchetă Iuliu Maniu, Ion Mihalache și Ilie Lazăr și ce indicații prețioase au primit anchetatorii lor