ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



În anul aniversării Centenarului Marii Uniri, Mănăstirea Putna își propune să realizeze mai multe videoclipuri care să arate rolul Putnei în întărirea unității naționale, dar și alte aspecte referitoare la Marea Unire.
 
Drumul Unirii românilor nu a început în 1600, prin unirea lui Mihai Viteazul. 
Nici în 1859, la unirea Moldovei cu Țara Românească. 
Și el nu s-a sfârșit în 1918, anul Marii Uniri.
Drumul Unirii românilor începe în gândul lui Dumnezeu, Care a rânduit să existe acest popor.
El trece prin sufletul fiecărui român și și-l cheamă să meargă pe el.
Drumul unirii românilor se va încheia când toate neamurile vor fi înaintea lui Dumnezeu și își vor arăta rostul existenței lor. Atunci se va vedea ce a rodit unitatea românilor.

Un pas important pe acest drum s-a făcut în 1871, aici, la Mănăstirea Putna.
De hramul mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului, a avut loc Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni.

În acel an, 1871, România era departe de Marea Unire.
Cu puțini ani înainte, în 1859, sub numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești s-a unit Moldova, lipsită de Basarabia și Bucovina, cu Țara Românească, și ea, lipsită de Dobrogea.
Această Unire, de bază, a adus multă bucurie și multă putere românilor. Pasul pe care noul stat dorea să îl facă era ieșirea de sub suzeranitatea turcilor și dobândirea independenței. Spre aceasta se îndreptau atunci eforturile oamenilor politici.
Românii, însă, trăiau și în Dobrogea, aflată în Imperiul Otoman. Trăiau și în Basarabia, aflată în Imperiul Rus. Trăiau și în Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, toate acestea aflate în Imperiul Austro-Ungar, dar fiecare cu un statut diferit.
Din dorul acestor români pentru o țară a lor a răsărit Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni.

Prilejul serbării a fost împlinirea a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna.
Putna și întreaga Bucovină erau atunci în Imperiul Austro-Ungar. Dar ctitorul mănăstirii, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, era considerat „simbolul cel mai înalt al simțămintelor patriotice și naționale” al tuturor românilor. De aceea, la mormântul său vor veni românii pentru a realiza Prima Serbare pan-românească.

Serbarea a fost organizată de asociația studenților români de la Viena, România Jună. Inițiatorul ei, smerit și discret, a fost Mihai Eminescu. Alături de el, între principalii organizatori s-au numărat Ioan Slavici, viitorul scriitor, Nicolae Teclu, marele chimist de mai târziu, A. D. Xenopol, cel care va alcătui prima mare sinteză de istorie a românilor.

Pregătirile au început în toamna anului 1869. În decembrie, Comitetul de organizare de la Viena a lansat un apel către studenții români din București, Iași, Paris, Berlin, Torino, Pesta, Sibiu, Oradea, Cernăuți, Arad și Blaj.
În Apel, ei scriau: „Deși desfăcuți unii de alții în privința politică, ne unesc, totuși, aceeași limbă, aceleași obiceiuri și datini, aceeași religie și aceeași credință politică și socială, de la Tisa până la Marea Neagră, de la Nistru și până la Balcani”.

Serbarea era o sărbătoare a marelui Voievod și a trecutului românilor și, în același timp, o chemarea spre mântuirea neamului, adică spre întregire și independență. 
Pe 15 august 1871, dimineața, peste 3.000 de români au participat la Sfânta Liturghie. 
Starețul de atunci, Arcadie Ciupercovici, viitor Mitropolit al Bucovinei, a rostit o predică plină de însuflețire. Peste câțiva ani, vrednicul stareț va ridica o cruce în amintirea Serbării.

A urmat sfințirea darurilor aduse de participanți, care au fost depuse pe mormântul Sfântului Ștefan. Cel mai important dintre aceste daruri a fost o urnă de argint, care se păstrează până astăzi în muzeul mănăstirii. Ea conținea pământ adus din toate provinciile românești. Era o rugă către Sfântul Voievod: „Așa cum s-a unit acest pământ aici, mijlocește la Dumnezeu să se unească și locurile de unde el s-a luat!” După Primul Război Mondial, cea mai mare parte din acest pământ va fi presărată pe câmpurile de luptă care au dus la Marea Unire. 

După-amiază a cântat la vioară și Ciprian Porumbescu. I-a spus tatălui său, preotul Iraclie Porumbescu: „Tată, am cântat Daciei întregi”. Simțea, ca toți ceilalți, că aici se afla întregul popor român, prin tinerii săi reprezentanți. Pe seară a avut loc Primul Congres al Studenților Români. Principalul scop al dezbaterilor a fost cum să se realizeze unitatea românilor.

După ce oaspeții din toate zările românești au plecat, Eminescu i-a împărtășit unui coleg gândul său despre folosul serbării.
Participanții, „deși despărțiți prin hotare politice, toți știu că sunt unul și același neam, și această convingere va mări puterea lor de rezistență și îi va oțeli în lupta pentru neam, pentru lege – credință și țară”.
Serbarea „a fost cuprinsă în sufletul poporului românesc”, spunea Eminescu, „și s-a realizat pentru c-a trebuit să se realizeze”. 

Vor trece aproape 50 de ani și Marea Unire se va veni, pentru că, la fel ca Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni de la Putna, Marea Unire a existat în gândul lui Dumnezeu și de aici s-a sădit în sufletul românilor.
Să îi cinstim pe cei de atunci și să facem și noi, astăzi, ceea ce ar fi făcut ei, astăzi!