Suntem în situaţia PARADOXALĂ ca după 45 de ani de comunism să condamnăm Holocaustul împotriva evreilor prin două legi, iar Holocaustul Comunist să nu fie condamnat explicit PRIN NICIO LEGE!

 

Pentru că, să fim serioşi, declaraţia lui Tismăneanu de "condamnare a comunismului", citită de Băsescu, cu tot circul aferent făcut în Parlamentul României, nu este decât o simplă declaraţie politică şi nu a avut absolut NICIUN EFECT PENAL PÂNĂ ASTĂZI, când au găsit ţapul ispăşitor în Vişinescu. 

De 25 de ani, torţionarii securităţii, şefii de lagăre de muncă, comandanţii de puşcării care au strivit oameni şi au mutilat mii de destine îşi primesc pensiile ENORME, mulţi au murit deja în paturile lor - Dumnezeu să-i ierte, dar mi-e groază să mă gândesc la sufletele celor nepocăiți!- iar problema dlui Florian de la Institutul Wiesel este încarnată de "fasciştii" şi "criminalii de război" acad. Nichifor Crainic (deja exonerat după rejudecarea cazului și REABILITAT prin decizie a Curtii Supreme încă din 1995) şi Mircea Vulcanescu, două genii care ar face cinste oricărei naţii din lumea aceasta, ultimul murind ca un martir, punându-şi viaţa sa pentru salvarea vieţii aproapelui, este și cel care ne-a lăsat ca moştenire strigătul hristic: "Să nu ne răzbunaţi!"

Ca urmare, dl. Florian are două probleme prioritare: să dea jos o placă memorială de pe clădirea unde a locuit vremelnic fondatorul revistei Gândirea şi să dea jos bustul sociologului, filosofului, economistului, teologului și martirului creștin mort la Aiud.