Ȋn noaptea de 27 decembrie 1945, la Moscova s-au semnat protocoalele Conferinței Miniștrilor Afacerilor Externe ai URSS, Statelor Unite ale Americii și Regatului Unit. Ȋn comunicatul conferinței se arăta că „cele trei guverne iau notă că guvernul român astfel reorganizat va declara că se vor ține alegeri libere și nemăsluite, cât de curând posibil, pe baza votului universal și secret. Toate partidele democratice și antifasciste vor avea dreptul să participe la alegeri și să prezinte candidați. Guvernul reorganizat va da asigurări privind acordarea libertății presei, a cuvântului și de asociere”.

A fost o poveste de adormit democrația. În iunie 1946, guvernul Groza a prezentat proiectul legii electorale pentru alegerile programate în toamna aceluiași an. Textul proiectului, care fusese redactat de Lucrețiu Pătrășcanu, ministru al Justiției și lider al P.C.R, prevedea desființarea Senatului. Era o încălcare a Constituției. Ȋn plus, Regelui îi era luat dreptul exclusiv de a dizolva Camera Deputaților, nesocotindu-se din nou prevederile constituționale. 

Ȋnsă, lucru la fel de grav, proiectul noii legii electorale deschidea calea fraudelor prin care comuniștii urmau să câștige puterea. La conducerea birourilor electorale puteau fi numiți nu doar magistrați, iar procesele verbale erau valabile și fără semnătura membrilor comisiei. Proiectul legii electorale mai prevedea și obligativitatea ca muncitorii să voteze în fabrici, iar militarii - în cazărmi. Biroul Central Electoral era format din oficialități alese de guvern, iar împărțirea circumscripțiilor de votare se făcea după bunul plac al administrației locale. Liderii partidelor de opoziție i-au solicitat Regelui Mihai să nu semneze această lege. 

Arhiva Serviciului Român de Informații, Fond „D”, dosar nr.8497, vol.5, f.46

„X”/13 iulie 1946

NOTÃ

„Proectul legii electorale constuituie o continuă preocupare a Misiunilor anglo-americane, preocupare care se mărginește însă numai într-un cadru informativ, după cum s-a afirmat recent în cercurile conducătoare ale ambelor misiuni.

Ȋn legătura cu aceasta Liviu Nasta (n.r. – corespondent al New York Times la București) a afirmat că ambele misiuni au instrucțiuni precise de a nu se amesteca în această problemă socotită constituțională și pur internă. Aceasta se confirmă și prin faptul că Burton Bery (n.r. – reprezentantul S.U.A.) a sfătuit în ultimele zile în repetate rânduri pe Maniu și Brătianu să „nu întindă prea mult coarda”, aducându-le la cunoștință că are categorice instrucțiuni de a nu se amesteca câtuși de puțin în această chestiune.

Burton Bery a precizat însă că - respectând aceleași instrucțiuni – Misiunea Americană își va spune cuvântul hotărâtor numai la alegeri.

Pentru cunoașterea la timp a desfășurării tuturor evenimentelor în legătură cu legea electorală Serviciile de informații și presă a celor două Misiuni desfășoară o vie și continuă activitate.”

Regele considera ca ofensa constituțională era extrem de gravă, însă P.C.R. nu a dorit să negocieze modificarea proiectului legii electorale. Impasul a fost în cele din urmă „soluționat” prin intervenția directă a Comisiei Aliate (Sovietice) de Control: „Când Susaikov [președintele sovietic al Comisiei Aliate de Control] a făcut cunoscut că Legea [electorală] trebuie semnată, Regele a acceptat în cele din urmă” – se spune într-o telegramă trimisă la 16 iulie 1946 din București, către Foreign Office, la Londra.

Arhiva Serviciului Român de Informații, Fond „D”, dosar nr.8497, vol.5, f.85-87

H.22/8 august 1946

NOTÃ

„Ȋn cursul ultimelor zile, Iuliu Maniu a avut lungi întrevederi cu Adrian Holmann, reprezentantul politic al Angliei, și cu Generalul van Schuyler, șeful Misiunii americane.

Ȋn legătură cu aceste întrevederi, din cercurile intime ale celor doi aliați se afirmă următoarele: 

Ȋntrevederile au avut loc la invitația reprezentanților englez și american la București. Ele au avut de scop informarea șefului opoziției din România că guvernele englez și american au consimțit să trimită observatori la alegerile din România. 

Ȋn acest sens atât Adrian Holmann cât și Generalul van Schuyler au dat asigurări scrise lui Iuliu Maniu în legătură cu această chestiune. 

Realizarea practică a acestei hotărâri se va face în felul următor, se afirmă din aceleași cercuri:

Guvernele englez și american vor invita Uniunea Sovietică și Franța să consimtă de a trimite și ele observatori care să supravegheze modul în care se vor desfășura alegerile. Cum este de așteptat că, în primul rând, Uniunea Sovietică, potrivit vechei ei atitudini, nu va accepta propunerea anglo-americană, - cele două guverne vor trimite numai ele observatori însă nu cu titlul oficial, ca în Grecia.

Acești observatori vor fi aleși dintre funcționarii Departamentului de stat și ai Foreign Office-ul precum și dintre corespondenții de presă englezi și americani.

Tot în cadrul discuțiilor avute de Iuliu Maniu cu cei doi conducători aliați – se mai spune în cercurile lor intime – șeful opoziției a precizat că va încheia un cartel electoral cu partidul liberal numai dacă îl va putea încheia și cu partidul condus de Titel Petrescu, pentru ca în felul acesta să nu poată fi acuzat că a organizat un front reacționar, fascist în România, întrucât prezența lui Titel Petrescu într-un asemenea cartel face să cadă orice bănuială de acest gen. De aceea, Iuliu Maniu crede că Misiunile engleză și americană trebuie să întreprindă toate diligențele pentru a asigura candidarea partidului lui Titel Petrescu. Cei doi reprezentanți aliați – se precizează din cercurile lor intime – au asigurat pe Iuliu Maniu că partidul lui Titel Petrescu va avea libertatea de a candida.

Ȋn concluzie, din cercurile amintite se mai afirmă că atât guvernul englez cât și guvernul american își dă seama în mod perfect de situația din România și că vor face tot ce este necesar pentru a asigura opoziției libertatea de acțiune în alegeri.

Din aceleași cercuri se mai spune că dacă intervenția Angliei și a Statelor Unite nu va fi eficace, în acest caz este de așteptat ca opoziția să se retragă din alegeri ceea ce ar provoca complicații Angliei și Statelor Unite deoarece nu vor putea recunoaște guvernul român, iar acesta nu va putea fi reprezentat în O.N.U..

Deasemeni, din aceiași (sic!) sursă se precizează că delegația permanentă a partidului național-țărănesc a decis în urma propunerii lui Iuliu Maniu ca să se facă cu partidul liberal înțelegeri electorale numai în acele județe în care organizațiile respective vor crede necesar cartelul, urmând ca în județele în care organizațiile național-țărăniste se simt suficient de puternice să dea lupta electorală singure. Este deci vorba de o luptă comună dar și pe liste separate.

Ȋnregistrând și aceste informații, din cercurile amintite se mai spune că opoziția nu și-a fixat încă în mod definitiv atitudinea și că ea așteaptă mai întâi să vadă cum înțeleg să intervină aliații pentru a fi asigurată libertatea alegerilor”.  

Arhiva Serviciului Român de Informații, Fond „D”, dosar nr.8431, vol.2, f.300-307

2 noiembrie 1946

RAPORT

asupra campaniei electorale

„(...)  3. Imixtiunea anglo-americană în campania electorală

Ȋntre partidele național-țărănesc, liberal dinist și social democrat independent și misiunile engleză și americană există o legătură permanență de informare și contrainformare, opozița română înaintând continuu memorii și note informative despre „incidente și abuzuri ale autorităților”, iar misiunile pun la dispoziție pentru difuzare, acestor partide, informații externe defavorabile regimului din U.R.S.S.

Astfel, au fost difuzate discursul lui Churchill, răspunsul acestuia la ultimul interviu al Generalissimului Stalin, etc.

Ȋn ziua de 28 Octomvrie a.c., reprezentanții Angliei și Americii în țara noastră au înaintat guvernului român câte o notă diplomatică, prin care pun o serie de condiții pentru ca „alegerile din România să fie recunoscute de țările respective ca făcute în spiritul acordului de la Moscova”.

Fruntașii partidelor de opoziție și-au arătat satisfacția cu privire la rapiditatea cu care Misiunile Britanică și Americană au dat curs protestului înaintat de aceste partide. 

Partidele național țărănesc și liberal au cerut, în ziua de 29 octomvrie a.c., reprezentanților anglo-americani din țară să intervină din nou pe lângă guvern, pentru a obține o amânare a alegerilor.

Atât Bruton Berry, cât și Adrian Holman au răspuns că nu pot face un asemenea protest, atât timp cât nu vor avea un răspuns la Notele trimise guvernului și fără să primească o asemenea însărcinare din partea guvernelor respective.

Deoarece partidele de opoziție și-au manifestat dorința de a se retrage din alegeri, misiunile anglo-americane au sfătuit pe șefii acestor partide să nu renunțe la posibilitatea de a intra în Parlament, unde își vor putea spune mult mai bine cuvântul și susține interesele. (...)

Sursa: 

1. Analele Sighet 4, „Anul 1946 – Scrisori și alte texte” - Fundația Academia Civică, 1997

2. Dinu C. Giurescu -  „Repere Academice”, revista „Clipa ”, octombrie 2009

VA URMA: Declarațiile de martor ale unor români, despre alegerile din noiembrie 1946