Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu, cunoscut istoric și cercetător, a trimis pe adresa redacției ActiveNews partea a doua a articolului „Fostul consilier american al comisiei pentru reformarea serviciilor secrete din România despre evaluările greșite ale guvernului SUA privitoare la România Socialistă -Note de lectură-”, pe care îl publicăm integral. (Redacția)

 

În prima parte a comentariilor pe marginea concluziilor științifice la care a ajuns istoricul și analistul american Larry L. Watts privitoare la aspecte fundamentale ale istoriei contemporane și recente a României, m-am referit cu predilecție la aspectele privitoare la politica față de minoritățile naționale din România și cum era ea privită de către analiștii oficiali ai Casei Albe. Larry L. Watts a arătat ferm că multe din aceste analize și rapoarte erau false, iar ele au influențat decizii și politica SUA față de România. Este de la sine înțeles că dacă raportările și analizele despre România erau false, atunci întreaga politică a SUA față de România era una greșită. La fel, modul în care era privită România în SUA și în Occident, era unul care cuprindea imagini false. Noi credem, fără să fi avut acces la sursele la care a avut acces Larry L. Watts, că aceste analize au fost intenționat falsificate. Nu putem să acceptăm că structuri de informare și de analiză atât de puternice, ca cele ale statului american, cu mijloacele lor copleșitoare de informare, pot să producă analize atât de greșite ca cele semnalate de valorosul analist și istoric american. 

Din alt punct de vedere, contribuțiile lui Larry L. Watts la umplerea unor goluri ale istoriografiei românești contemporane și recente sunt de o valoare inestimabilă. România i-a oferit lui Larry L. Watts ani frumoși din tinerețea sa, petrecuți la Iași, Cluj, Bistrița, București, ca și în alte locuri din România, i-a oferit o soție și mamă a fiicei sale, iar el a întors României contribuții istoriografice de cel mai înalt nivel științific.

În istoria recentă cel mai mult deranjează adevărul. Minciuna nu deranjează și nici erorile. Acestea stârnesc aprecieri nefavorabile și, poate, zâmbete. Adevărul care supără stârnește ură și reacții adverse de multiple feluri. Colonelul de contrainformații militare Valentin Raiha, autorul cărții În decembrie 1989 KGB a aruncat în aer România cu complicitatea unui grup de militari, Editura Ziua Omega Press, București, 1995, în care a vorbit despre unii dintre trădătorii României din decembrie 1989, a fost nevoit să fugă din țară și s-a ascuns în Spania, având informații certe că este în pericol de moarte. Am dat un singur exemplu, mai mult sau mai puțin la întâmplare. Eu însumi, în anul 2005, am fost acționat în justiție și mi s-au făcut două plângeri penale (ulterior conexate într-un singur dosar) de către Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA și de către Federația Comunităților Evreiești din România, nemulțumite de concluziile științifice la care am ajuns eu într-un studiu de specialitate. 

Și adevărurile pe care le scrie Larry L. Watts supără tare. El este un istoric care, pe lângă multe altele, a dovedit cu multă claritate, în cartea Ferește-mă doamne de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, Editura RAO, București, 2011, că mai mulți șefi din Securitatea României își trădau țara în favoarea unor servicii secrete străine, cu deosebire în favoarea celor sovietice. Și de această dată, fundamentaliștii din aripa trădătoare a fostei Securități au sărit ca arși, încercând să-l combată. 

Mi-aduc aminte că în cadrul unei sesiuni dedicată unor momente din istoria Securității care a avut loc la Cluj, cu câțiva ani în urmă, într-o sală plină, când l-am citat pe Larry L. Watts în cuvântarea mea, un fost spion în străinătate, membru al aripii trădătoare din fosta Securitate, a pus la îndoială afirmațiile istoricului american și l-a trecut în derizoriu, fără nici un fel de argumente științifice, sau de altă natură, arătând că istoricul american a venit în România cu misiuni informative. „N-a venit să doarmă”, spunea bătrânul spion, de parcă cercetările sale științifice de istorie pot fi puse la îndoială pentru faptul că istoricul este/a fost și lucrător și înalt decident în cadrul serviciilor de informații, fiind fost consultant/consilier pentru reformarea serviciilor secrete și ale armatei României. De asemenea, îmi aduc aminte de contestarea lui Larry L. Watts de către un alt agent diversionist deghizat în istoric, care intră cu bocancii în clarificarea evenimentelor din decembrie 1989, negând cu multă determinare realități dovedite de sute, chiar de mii de probe științifice, cum ar fi implicarea directă și decisivă a serviciilor secrete sovietice și a altor state, în realizarea revoltei populare și a loviturii de stat din România. 

O chestiune pe care o ridică Larry L. Watts a fost și aceea a pregătirii la Moscova a schimbărilor de orientare politică, „Noua gândire”, cum erau ele numite, concepute de către președintele KGB, Iuri Andropov, viitor secretar general al PC al URSS, care au fost concepute și demarate înainte de urcarea la conducere a discipolului său, Mihail Sergheevici Gorbaciov. Iuri Andropov vedea proiectata apropiere de Occident și liberalizarea controlată ca pe o linie politică de laborator, impusă de sus în jos, în nici un caz din sens invers. De aceea, în perioada 1982-1984, cât timp a condus URSS, în paralel cu promovarea în interiorul Partidului Comunist al URSS a „Noii gândiri”, Iuri Andropov a exercitat un control mai puternic asupra membrilor Pactului de la Varșovia, impunând și represalii împotriva disidenței din țările socialiste. De altfel și în România, principalul grup opoziționist ascuns, compus din activiști de partid, militari și securiști, grupul Patilineț, a început să se manifeste și să facă proiecte concrete de acțiune pentru înlăturarea lui Ceaușescu după moartea lui Iuri Andropov. Larry L. Watts numește pe acești opoziționiști din România ca fiind disidenți. Eu nu îi numesc disidenți, pentru că s-a dovedit că ei erau susținuți de Securitate, în paralel cu supravegherea lor, pentru a fi folosiți în lupta Securității împotriva lui Nicolae Ceaușescu, luptă pe care Larry L. Watts a explicat-o magistral în cartea Ferește-mă doamne de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Sovietic împotriva României. Deci, erau agenți, nu disidenți!

Larry L. Watts susține că analiștii de la Washington au omis în analiză un fapt istoric foarte important, anume calitatea României de inamic al URSS încă dinaintea celui de la doilea război mondial. Marx și Engels definiseră poporul român ca fiind „contrarevoluționar prin însăți natura sa”, el trebuind să fie eradicat, în viziunea fondatorilor ideologiei comunismului internațional, pentru binele revoluției mondiale. Ca urmare, poporul român a fost desemnat dușman de clasă al comunismului internațional. 
Acesta a fost motivul pentru care, după cinci ani de la crearea Internaționalei a III-a Comunistă, ea i-a exclus pe etnicii români din conducerea Partidului Comunist din România. A fost o situație unică. Și în alte țări partidele comuniste aveau la vârf minoritari, în majoritate evrei, dar erau admiși în conducere și majoritari etnici. În România, nu au mai fost admiși etnici români în conducerea PCR, decât după 1945, când Stalin a spus că în România, la vârful conducerii partidului și a guvernului trebuie să fie câte un etnic român, iar imediat în spatele lor, trebuie să fie minoritari. Mai mult decât atâta, privitor la guvernul României, Stalin a indicat și faptul că prim-ministrul să fie liderul unui partid țărănesc, întrucât poporul român este un popor de țărani. De aceea, regele Mihai și Lucrețiu Pătrășcanu l-au susținut și i-au oferit conducerea guvernului lui Iuliu Maniu, care a refuzat. Așa s-a ajuns la Petru Groza, președintele Frontului Plugarilor, singurul partid țărănesc în afara celui condus de Maniu. 
Larry L. Watts consideră că acest factor al adversității istorice româno-sovietice, care a fost trecut cu vederea de analiștii americani, a fost foarte important. Istoricul american consideră că datorită acestei adversități a românilor față de URSS, Stalin a cerut și a obținut drepturi și privilegii speciale asupra României, care i-au fost conferite de legislația internațională pe întregul parcurs al Războiului rece, obținând inclusiv dreptul URSS de a interveni în problemele interne ale României, drept care a fost încorporat în Carta ONU! Acele drepturi fuseseră stabilite în cadrul Conferinței de la Potsdam, conferință care a stabilit și existența a două Germanii. 

Larry L. Watts arată că acesta este motivul pentru care conducerea de la București a luptat „cu toată forța” împotriva Acordurilor de la Potsdam. În cadrul acestor eforturi de împotrivire față de Acordurile de la Potsdam, România și Ceaușescu au militat și pentru reunificarea Germaniei, reușită care ar fi reprezentat o infirmare a respectivelor acorduri. Iată deci aspecte deosebit de importante, de profunde, ale sensurilor politicii României, ascunse opiniei publice. Desigur, analiștii americani ar fi trebuit, spune Larry L. Watts, să ia în calcul toate aceste detalii de fond. În acest caz, ei ar fi ajuns la timp la concluzia că politica României era una sinceră, că ea nu era un cal troian al Moscovei, iar Ceaușescu nu era un pion al internaționalismului proletar. 

România avea motive temeinice să combată linia Moscovei și să-și afirme independența. În acest caz, SUA ar fi intuit necesitatea de a ajuta mai mult România și, afirm eu, nu ar fi mai avut interesul să ia parte la agresiunea internațională împotriva României din decembrie 1989, care au transformat-o într-o colonie. Aceasta cu atât mai mult cu cât economia SUA este puțin reprezentată în România, de care nu profită în prea mare măsură. Cea mai mare societate americană de astăzi este Uzina Ford de la Craiova, cu 6.000 de muncitori, dar marele jaf al României de astăzi îl fac băncile europene, societățile europene de asigurări și marile multinaționale europene, care jefuiesc resursele naturale ale țării și nu-și achită obligațiile legale fiscale, astfel că sute de miliarde de euro iau calea Europei Occidentale, iar guvernele românești sunt veșnic sărace pentru că nu sunt lăsate de stăpânii lor de la Bruxelles și Berlin să fiscalizeze marile multinaționale, care sunt principalii infractori economico-financiari ai României. În paralel, serviciile secrete, principalele deținătoare de putere reală în România, sunt sucursale ale serviciilor marilor puteri occidentale, ale căror interese le slujesc, de cele mai multe ori în dauna României profunde. Nu întâmplător, în iunie 2018, aflat la București, fostul consilier al președintelui Donald Trump, Stephen Bannon, a afirmat într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, care a fost șters de pe internet, că serviciile secrete din România sunt controlate de George Soros.

De altfel, în perioada ceaușistă la care se referă Larry L. Watts predilect, dezvoltarea economică multilaterală, forțată, era subsumată aceluiași scop de independență națională. Ceaușescu dorea independența energetică față de URSS și dorea să producă în România toate produsele de care avea societatea nevoie, de la ace de gămălie, la mașini de toate felurile, medicamente, avioane, armament complex etc etc. El a reușit în mare parte, dar agentura sovietică din Partidul Comunist, din Securitate și din Armată l-a subminat continuu, a indus criza alimentară, energetică și de bunuri de larg consum, iar în final, în decembrie 1989, s-a raliat cu arme și bagaje, la atacul întreprins de serviciile secrete străine împotriva României. Trădătorii ajunși la putere, în 22 decembrie 1989 au readus pentru moment România în sfera de interese și de control a URSS, iar după prăbușirea acesteia, au predat-o euro-atlantiștilor globaliști care au transformat-o în colonia de astăzi, de la periferia UE.

Astăzi, recitind istoria regimului socialist de stat, într-un moment când criza de sănătate zdruncină omenirea și când România nu poate cumpăra nici măcar la suprapreț produsele medicale necesare spitalelor, pentru a evita un dezastru, atunci când statele europene cer ajutor de la Bruxelles, iar UE nu li-l acordă, se dovedește că doctrina economică a României ceaușiste, care propunea ca țara să-și producă ea însăși toate alimentele, medicamentele și aparatura medicală de care are nevoie, a fost una sănătoasă. După trei decenii post-comuniste „glorioase”, presa ne informează că 80% din consumul alimentar al României provine din import…
 
Prof. univ. dr. Corvin Lupu