Col. (r). Alesandru Duțu: Note de lectură! 1947. Realități din temnița de la Aiud!

• Dr. Ranga: „În fiecare zi mor oameni de foame... Slăbiciunea fiziologică în care au ajuns deținuții este înspăimântătoare; strigă în închisoare că mor de foame; ceea ce contribuie la demoralizarea și agravarea stării mentale și fizice a deținuților”.

La 16 august 1947, dr. Ranga, medicul închisorii Aiud prezenta, într-un Raport adresat superiorilor, starea sanitară a deținuților!

„Domnule doctor,

Am onoarea de a vă face un raport privind starea sanitară a deținuților din această închisoare:

Hrana deținuților se menține continuu cu mult sub nivelul cantităților necesare unui om pentru a putea trăi, fiind insuficientă atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

Alimentația cotidiană a deținuților este compusă exclusiv din 200 grame de pâine, 5 grame de grăsime și foarte puține legume, ceea ce dă un total de 400 până la 500 de calorii pe zi, cantitate absolut insuficientă pentru menținerea vieții unui om, deoarece un om are nevoie pentru a trăi în condiții normale de cel puțin 2 000 (două mii) de calorii, dacă duce o viață sedentară; pentru cei care muncesc, cantitatea de calorii necesare este în raport cu duritatea muncii efectuate. Proteinele animale și vegetale lipsesc cu desăvârșire, ceea ce agravează cu atât mai mult starea sanitară a deținuților.

Concecința acestei alimentații defectuoase, care se menține de mai mult de un an – și pe care de altfel am semnalat-o de nenumărate ori – este că deținuții se găsesc într-o stare de excesivă de debilitate fizică; starea de subnutriție pe care au atins-o în acest moment este înspăimântătoare – aproape în fiecare zi mor 1 sau 2 deținuți de foame și proporția celor care suferă de subnutriție și de edemuri cauzate de foame depășesc 75%.

În fiecare zi mor oameni de foame, în fiecare zi cad la pământ în timpul lucrului sau chiar în timpul plimbării, din cauza excesivei lor debilități, și dacă situația se menține, 75% vor muri de foame într-un interval de 1 la 2 luni.

Numărul psihozelor de detenție și de alte tulburări mentale cauzate de foame este înfricoșător.

Iarna se apropie și dacă situația alimentară actuală se prelungește, toți deținuții sunt expuși a muri de foame și de slăbiciune fiziologică.

Pentru a preveni un dezastru și mai mare – am onoarea de a vă ruga să binevoiți a interveni de urgență la forurile superioare, pentru a obține o creștere a alocației sau acordarea unei rații de 2 000 la 2 500 de calorii, conținând în afară de pâine – carnea și grăsimile necesare. Până se va întrebuința această creștere rației, vă rog cu insistență să binevoiți a permite deținuților (tuturor, fără distincție de categorie) să fie hrăniți de către familiile lor, aducându-li-se de către acestea alimente în natură, fie primind bani pentru a putea să-și procure alimente de la cantină.

De două zile, hrana se compune exclusiv din supă de legume, pâine lipsind cu desăvârșire, ceea ce i-a adus pe deținuți într-o stare aproape animală. Slăbiciunea fiziologică în care au ajuns deținuții este înspăimântătoare; strigă în închisoare că mor de foame; ceea ce contribuie la demoralizarea și agravarea stării mentale și fizice a deținuților.

Nu mai pot să străbat închisoarea din cauza numărului mare al celor care cer fără încetare: pâine!, mâncare!!!

Numărul bolnavilor și al deținuților care au nevoie de asistență medicală este atât de mare, încât un singur medic pentru această închisoare nu ar mia putea să acopere necesitățile sanitare.

În consecință, vă rog cu insistență să angajați încă doi medici diurniști, care să fie repartizați în diferite sacții, deoarece în caz contrar asistența medicală va lipsi la rândul ei, eu singur neputând să acopăr toate necesitățile serviciului.

Am onoarea de a vă ruga de asemenea să binevoiți a dispune să se repare baia închisorii, deținuții nefăcând baie de 2 (două) luni; iarna fiind aproape, nu vom mai avea posibilitatea de a-i deparazita, fiind din nou expuși unei epidemii de tifos exantematic.

Dacă nu se iau de urgență măsurile de ameliorare cerute prin acest raport, declar încă o dată că mă simt eliberat de orice responsabilitate, semnalatând la timp, ca organ sanitar, toate lacunele acestei închisori și cerând la timp autorităților să ia măsuri pentru ameliorare.

Doctor Ranga

Nr. 256 din 16.VIII. 1947”.

Pe larg: Dr. Andrei Șiperco, Auschwitz-ul de la Aiud, în „Magazin Istoric”, nr. 7/2003, p. 22.

AIUDULE, AIUDULE: