Se spune că trebuie să fii demn în toate. Inclusiv în felul de a muri. Dar, puțini oameni sunt în stare să facă gestul dictatorului Cezar, care s-a acoperit cu toga pentru a ascunde primilor martori rănile care aveau să-i provoace moartea. Chiar neajungând până acolo, în marile momente ale istoriei se dau replici celebre sau se fac gesturi uriașe. Poate chiar și de aceea se dă dreptul acuzatului la ultimul cuvânt, de exemplu. Dar, noi vrem să vorbim aici de fapte petrecute în stare de libertate. Să luăm câteva exemple edificatoare din istoria noastră și să vedem ce au zis sau cum s-au comportat marii și micii actori.

Marele general german, supranumit "Spărgătorul de fronturi", a fost convins că va obține o victorie totală la Mărășești, dar atacul, excelent coordonat și bine executat, avea să se dovedească un fiasco. Românii au contraatacat și au împins armata germană cu 40 km, o victorie primită cu entuziasm pe toate fronturile unde luptau aliații noștri francezi, englezi sau ruși. Că nu s-a știut să se profite de urmările acestei neașteptate victorii, acesta este un lucru secundar, ceea ce puțini știu este că factorul determinant al panicii instalate în liniile germane a fost faptul că soldații noștri erau echipați în... izmene. De aici și expresia, formulată inteligent, de altfel, i-am pus pe fugă cu piepturile goale.

 

Ce s-a întâmplat, de fapt? În momentul în care s-a dat alarma, ai noștri se spălau la râu, așa că nu au mai avut timp să se echipeze. Au pus mâna pe puști și s-au aruncat asupra adversarilor. Primele linii de atac ale nemților au avut parte de imagini de groază și, oricât ar părea de puțin credibil, mulți au fost reformați și au avut probleme psihice toată viața. Istoria, însă, îi reține doar pe învingători. Am obținut o victorie mare la Mărășești, poate una dintre cele mai mari din întreaga noastră istorie militară, dar trebuie și ar fi bine să admitem că asta s-a întâmplat în niște circumstanțe greu de anticipat pentru dușman. Am notat aici un gest colectiv nepremeditat care a contribuit la scrierea istoriei. 

Aici ar fi mai multe de consemnat. Repet, însă, acele personaje au acționat sub presiunea momentului, este greu de imaginat cum ar fi decurs lucrurile dacă ar fi știut că viața nu le este câtuși de puțin pusă în joc. Prima replică celebră este cea a Mareșalului, imobilizat cu mâinile la spate de un plutonier de intendență. "Ce-nsemnează chestia asta, Sănătescule? Își pune mâinile pe mine un plutonier?" Este un moment critic, în care generalul dă semne că ezită să meargă până la capăt, mai ales că știa că ceea ce făcea se numea insubordonare și trădare. "Ia-ți, bă, mâinile, de pe dom' mareșal!", este replica sa, și adevărul este că a lipsit foarte puțin ca lovitura de stat, de altfel, prost pregătită și și mai prost executată, să eșueze.

 

Pe urmă, după reținerea, ilegală, precizăm din nou, a celor doi Antonești, grupul de puciști trece la acțiune. Evident, prima preocupare a fost să-i rețină într-un loc sigur pe cei doi. S-a găsit, nu se mai știe a cui a fost ideea, o cameră fără aerisire, unde se pare că fostul rege Carol al II-lea își tinea colecțiile de timbre. După ce au fost introduși înăuntru, cei doi au simțit că se sufocă, mai ales că intrarea era blocată ermetic cu ușa groasă a unui seif, așa că au început să urle: "Dați-ne drumul, nenorociților, că rămânem fără aer!" Li s-a permis să iasă, pe rând, și să ia puțin aer.

 

Ne putem imagina acum cât de ușurați au fost puciștii, în frunte cu regele, atunci când i-au predat pe Mareșal și pe tizul său bestiei comuniste care răspundea la numele de Ceaușu. Dar, cea mai tare replică a fost tot a lui Sănătescu, care, atunci când i s-a spus că nu pot fi trimiși deocamdată mai mulți soldați pentru apărarea Palatului, pentru că aceștia făceau baie, s-a enervat și a repus Mărășeștiul pe tapet. "Oameni buni, la Mărășești i-am bătut pe nemți în izmene. Acum îi vom bate in ... goală!" 

Ajung la acest subiect doar din obligație jurnalistică, pentru că eu personal mă cam rușinez de acele momente. În fine, nu contează acum de ce, important este să consemnăm cuvintele unui personaj mic, infect și inutil, Mașinuță parcă era porecla acestui soldat Svejk român, care îi aruncă niște cuvinte inteligente Elenei Ceaușescu, cu puține momente înainte de ciuruirea acesteia cu 85 gloanțe. "Te-a luat d...., fă, Leano!" Pe urmă, tot în timpul acelor evenimente, un gest cu aparență militară, dar polițienească, de fapt.

 

Arestarea generalilor Nuță și Velicu, așa cum a fost ea povestită în cartea "Hunedoara - O cronică a Revoluției române".  "Am ajuns în vagonul al cincilea, unde l-am întâlnit pe mr. Cosma. Ne-am apropiat și ne-a spus că gen. lt. Constantin Nuță este la WC, iar gen. mr. Velicu Mihalea se află în compartiment. Cosma și Filipescu au rămas la ușa WC-ului. Eu m-am deplasat la compartimentul unde era Bădescu. Au mai venit Petca și Dudaș. În compartiment mai era un cetățean cu un copil. În compartiment a intrat lt. maj. Bădescu, care i-a pus pistolul în piept și spunându-i «Domnule general, ești arestat!». Eu cu Petca și Bădescu i-am pus cătușele. Am luat bagajele de sus și l-am scos pe hol, îndreptându-l spre ușă, când trenul intra în gara Simeria. Mr. Cosma, văzând că gen. lt. Nuță nu mai iese de la WC, a împins ușa cu piciorul și l-a luat în starea în care era. L-am coborât din tren și generalului Nuță i s-au legat mâinile la spate cu o curea și cu o cravată. În gara Simeria erau microbuzul și mașina de la Circulație. Nuță cerea să discute cu un reprezentant al Armatei. Au fost cercetați. Gen. lt. Nuță nu avea asupra lui niciun act de identitate, doar un bilet de avion, pe ruta Arad - București, pe numele Negrilă".

 

În fine, ulterior știți povestea cu doborârea elicopterului șamd. Oricum, să consemnă o acțiune demnă doar de filmele lui Sergiu Nicolaescu. Mă opresc aici și fac precizarea că, în mod sigur, nu numai noi, românii, suntem demni de a fi citați cu ocazia unor asemenea evenimente, ci și reprezentanți ai mai multor etnii. Doamna Goebbels și-a otrăvit toți copiii și apoi a fost împușcată în cap chiar de către soțul ei, temutul Ministru al Propagandei, dr. Goebbels. Sincer, oricât de mare fan al demnității umane aș fi, nu aș putea recomanda copierea acestui gest care se practica de către senatori în Imperiul Roman. 

Totuși, viața, așa cum este ea, este dată de Dumnezeu și este cea mai importantă. 

.