ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Vineri, 19 aprilie, în cadrul Muzeului Județean Gorj, s-a lansat volumul „Orașul eroilor. Bătălia de la Podul Jiului”, scris de Adrian Tudor și apărut sub egida Editurii Măiastra.

Volumul, o cronică ilustrată mai precis, prezintă mărturii și detalii în premieră despre ceea ce a rămas în istorie drept Bătălia de la Jiu și a fost editat în contextul Centenarului Marii Uniri.

Pe lângă imagini, în volum se găsesc numele a o parte dintre cetățenii care au luptat, cu arma-n mână, împotriva avansului trupelor germane. De subliniat este că armele românilor erau puști depășite, rămase de la războiul pentru independență din 1877.

Autorul - care este unul dintre viceprimarii orașului - a reușit să găsească și decretul regal prin care Majestatea Sa, Regele Carol al II-lea, a decorat Municipiul Târgu Jiu cu ordinul „Virtutea Militară” de război, clasa 1, document pierdut în arhive timp de 70 de ani.

„În momentele de grea cumpănă din 1916 când moralul multora începuse să scadă, când cu îngrijorare priveam cu toții cum puhoiul dușman trecea peste lanțul și zidurile Carpaților, gestul acestei populații viteze, urmașă a lui Tudor Vladimirescu, de a se alătura oștirilor noastre la Podul de peste Jiu, a fost nu numai un semn de vitejie, dar un imbold la ridicarea sufletească a întregii națiuni”, a spus în 1933, cu prilejul decorării orașului, suveranul României.

Și mai remarcabilă este recuperarea, pentru istorie, a unicului interviu acordat de cel care a coordonat atunci, apărarea românească, comisarul de poliție Ioan Popilian. Acesta povestea, ziaristului Ion Tic, în 1933:

„Un bătrân care de-abia se mai ținea pe picioare vorbea cu înflăcărare: „Câți mai puteți ține o armă în mână, haideți cu mine la pod. Nu este porunca oamenilor, este porunca lui Dumnezeu. Bătrânul făcu semnul crucii și porni urmat de femeile, copiii și cercetașii pe care îi întâlnea în cale. (...)

Înfierbântat ca și ceilalți, reintru în rândurile de trăgători. Un cercetaș sanitar care trăsese până atunci, lăsă arma să panseze un rănit. Prinsei și eu să trag. Trăgeam cu nădejde. Nemții se apropiau de malul Jiului. Copiii, pe brânci, ne aprovizionau cu cartușe. Câțiva dintre ai noștri căzuseră răpuși de gloanțe. Un muribund lângă mine de-abia îngână: „Nu vă lăsați, fraților”. Cartușele sunt pe isprăvite. Apărarea, în asemenea condiții, pare o nebunie. (...)”