ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pe 14 noiembrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Apostol Filip. Cu această ocazie, readucem în atenție comunicarea profesorului universitar doctor Emilian Popescu publicată  în 2017 de către Mănăstirea Petru Vodă, în care cărturarul argumentează faptul că Sfântul Apostol Andrei nu a fost singurul ucenic al lui Hristos care a propovăduit creștinismul pe pământ românesc.
 
Mai precis, și Sfântul Apostol Filip a fost propovăduitor al credinței creștine pe teritoriul locuit de români.

„Dacă izvoarele menționate până acum erau cunoscute de istoricii care s-au ocupat de problemele creștinismului vechi românesc, dar nu au fost analizate după cuviință și n-au putut fi înțelese corect, o altă categorie de documente, la care mă voi referi în continuare, le-a rămas necunoscută, ele intrând în circulație abia de curând, prin publicarea ori republicarea lor în ediții moderne din Occident. Mă refer la două asemenea lucrări, așa cum am menționat în titlul acestui capitol.

Calendarul gotic pomenește doi apostoli care au propovăduit în părțile noastre și, anume, pe Sfântul Andrei și Sfântul Filip, cel dintâi la ziua de 29 noiembrie, cel de al doilea la 15 ale aceleiași luni. După opinia învățatului german H. Achelis[34], exprimată la începutul secolului al XX-lea, calendarul acesta ar fi fost alcătuit la sfârșitul secolului al IV-lea, „în Thracia, nu departe de orașele Beroe, Adrianopolis și Heracleea”, într-o zonă în care goții plecați din regiunile dunărene, din cauza presiunii hunilor, s-au așezat cu permisiunea împăratului Teodosie I cel Mare. Locuind aici împreună cu grecii (bizantinii) arieni, ar fi preluat de la aceștia calendarul, în care au introdus și ei sfinți naționali, conducători politici (Frideric) ori martiri, „care au fost arși pentru poporul got al Bisericii Ortodoxe” (29 octombrie)[35]. Este însă mai probabil ca acest calendar să fi fost alcătuit mult mai devreme de sfârșitul secolului al IV-lea și anume în nordul Dunării, odată cu Biblia lui Ulfila, la sfârșitul căreia era atașat, iar înscrierile de sfinți în el să nu fi fost ecoul influenței populației din Thracia, ci a celei din Scythia, cu care goții nord-dunăreni au fost în strânse raporturi religioase și economice, iar cei doi apostoli au predicat aici[36].

Deși Calendarul ni se prezintă astăzi într-o stare fragmentară, el constituie un izvor a cărui valoare documentară nu a fost contestată pentru niciun nume înscris în el. De aceea, menționarea celor doi apostoli cu activitate misionară în provinciile Scythia Minor și Thracia trebuie privită ca verosimilă[37].

Marirologiile istorice sunt acele calendare care, în afară de numele, data morții (respectiv a înmormântării), locul de înmormântare al martirilor, prin extensiune al sfinților, includ rezumate sau extrase din pătimirile și viața lor, precum și documente și tradiții care le privesc. Martirologii de acest gen s-au păstrat mai ales în Occident; lucrările au fost alcătuite în număr mare în secolul al IX-lea. Autorii acestor martirologii se inspiră însă din multe izvoare, din documente asemănătoare mai vechi, iar pentru părțile răsăritene ale lumii creștine din Martyrologium Hieronymianum, alcătuit în prima sa formă la mijlocul secolului al IV-lea, care la rândul său conține știri anterioare, luate din lucrările istoricilor bisericești (Eusebiu, Rufin, Ieronim etc.) din secolele IV-VI și din Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae. Valoarea istorică a acestor martirologii occidentale rezultă și din aceea că ele au constituit baza Martyrologiului roman, definitivat în anul 1584, deci a unui document oficial al Bisericii Romano-Catolice[38].
Trei martirologii occidentale vorbesc de propovăduirea Sfântului Apostol Andrei în Scythia: (1) cel al lui Florus din Lyon, compus între anii 830-852, dar inspirat din lucrări mai vechi cu un secol, cum este aceea a lui Beda Venerabilul, de la începutul veacului al VIII-lea. La ziua de 30 noiembrie citim: „Pomenirea Sfântului Apostol Andrei. În cetatea Patras din provincia Achaia se sărbătorește trecerea la cele veșnice a Sfântului Apostol Andrei, care a predicat și în Scythia. Sfintele sale moaște au fost mutate la Constantinopol în al douăzecilea an de domnie al împăratului Constantius [=357]”[39]. Transferarea sfintelor moaște la Constantinopol este un eveniment real, atestat de mai multe izvoare[40].

Un alt martirologiu este cel alcătuit de Rabanus Maurus în perioada anilor 840-854, iar la aceeași zi (30 noiembrie) este semnalată propovăduirea Sfântului Andrei în Scythia: „Trecerea la cele veșnice a Sfântului Apostol Andrei, care se tâlcuiește «bărbatul» sau «frumosul», fratele lui Petru. Acesta a propovăduit în Scythia și Achaia, iar acolo în cetatea Patras a murit răstignit pe cruce”[41].

În sfârșit, Martirologiul lui Usuard, compus la mijlocul secolului al IX-lea (între 845-850, terminat la 865), în afară de menționarea Scythiei, ca arie de misiune a Sfântului Andrei, dă amănunte despre pătimirea sa, indicându-se numele proconsulului Egeas, care l-a arestat, chinuit și răstignit: „În cetatea Patras din provincia Achaia se pomenește trecerea la cele veșnice a Sfântului Andrei, care a propovăduit și în Scythia. Preafericitul acesta a fost prins de proconsulul Egeas, care mai întâi l-a ținut închis în carceră și apoi l-a bătut grav, iar la sfârșit l-a răstignit pe cruce, supraviețuind acolo două zile”[42]. Cum am arătat cu alt prilej, Egeas este un personaj istoric real. De aici rezultă, odată în plus, că cei care dau crezare izvoarelor privitoare la propovăduirea Sfântului Andrei în Scythia (Dobrogea) se află pe o cale bună[43].

Menționarea Scythiei ca arie de propovăduire a Sfântului Apostol Andrei în trei din cele mai valoroase martirologii occidentale reprezintă un temei puternic în favoarea apostolicității. Reamintim că aceste martirologii au constituit baza Martyrologiului roman,definitivat în anul 1584, deci a unui document oficial al Bisericii Romano-Catolice. Dacă pentru Apusul creștin aceste martirologii reprezintă documente care stau la baza reconstituirii vieții sale bisericești până în secolul al IX-lea, de ce n-ar constitui și pentru noi izvoare credibile cu privire la propovăduirea Sfântului Andrei în Scythia (Dobrogea), mai ales că ele se conexează cu alte știri din Răsăritul ortodox?
*
Cel de-al doilea Apostol, Filip, este atestat mai întâi de Calendarul gotic la ziua de 15 noiembrie[44], apoi de două martirologii occidentale. De pildă, Martirologiul lui Adon, alcătuit între 855-860, cuprinde următoarele detalii: „Nașterea [spre cele veșnice] a Sfinților Apostoli Filip și Iacob, dintre care Filip, după ce a convertit la credința în Hristos aproape (întreaga) Scythie (cum paene Scythiam convertisset) și a așezat acolo diaconi, preoți și episcopi, s-a întors în Asia, unde, neslăbind să predice continuu câțiva ani, a câștigat o mulțime de neamuri, punându-le în slujba lui Hristos; el a adormit în cetatea Hierapolis, cu sfârșit bun, fiind înmormântat cu părinții [rudele] săi [sale]”[45].

Textul reprodus aici cuprinde două mențiuni importante: locul de misiune al apostolului, anume Scythia, iar în al doilea rând, propovăduirea încununată aici cu instituirea clerului: episcopi, preoți și diaconi.
Un martirologiu occidental mai sărac în amănunte, dar din aceeași vreme cu cel al lui Adon, atestă și el prezența și propovăduirea Evangheliei în Scythia de către Sfântul Apostol Filip; autorul lui este Usuard. Iată ce consemnează la data de 1 mai: „De asemenea, se face cinstirea (mutării la viața veșnică) a fericiților apostoli Filip și Iacob, dintre care Filip, după ce a convertit la credință aproape întreaga Scythie, a avut un frumos sfârșit în cetatea Hierapolis din Asia. Iacob însă, numit și fratele Domnului, a fost înmormântat lângă templul din Ierusalim, unde el fusese aruncat”[46].

Elementul principal din acest text este menționarea Scythiei ca arie de misiune a Sfântului Apostol Filip, de fapt a treia atestare în documente a căror valoare nu poate fi contestată: Calendarul gotic, Martirologiul lui Adon și cel al lui Usuard. Lor li se adaugă scrieri apocrife, fiecare cu un sâmbure de adevăr – dar pentru acceptarea apostolului Filip în Scythia putem face abstracție de ele[47].

Apostolatul Sfântului Filip în Scythia trebuie privit drept ceva normal în contextul colaborării la misiune dintre apostoli. Așa a procedat Sfântul Petru, fiind ajutat de fratele său Andrei în misiunea din Asia, Pont, Galatia, Cappadocia și Bithynia. Tot așa și Sfântul Andrei l-a ajutat pe Filip, concetățeanul și prietenul său din copilărie, în misiunea desfășurată de acesta în Frigia. Unele tradiții, considerate de critici verosimile, vorbesc de prezența Sfântului Andrei la Efes (desigur în tovărășia lui Petru) și la Hierapolis, oraș important al Frigiei, centru de activitate misionară a Sfântului Filip[48].

Valoarea atâtor documente care vorbesc de misiunea Sfinților Apostoli Andrei și Filip în Scythia (Dobrogea) ne încredințează că nu trebuie să ne mai îndoim de apostolicitatea creștinismului românesc. Este logic și, aș zice, obligatoriu să admitem că popoare atât de importante ca sciții[49] și tracii n-au fost lăsate în afara misiunii apostolice, de vreme ce Mântuitorul a rânduit ca propovăduirea Evangheliei să se facă la toate neamurile, la toată făptura, până la marginile lumii. Deși pentru schițarea istoriei creștinismului în perioada de început nu operează totdeauna principiul „pas de documents pas d’histoire”, prioritate având în această privință Cuvântul Evangheliei și credința puternică în Adevărul revelat, acum avem la îndemână destule documente a căror valoare nu mai poate fi contestată. Am convingerea că acei care mai sunt încă sceptici vor întâmpina mult mai multe dificultăți în a nega propovăduirea celor doi Apostoli pe pământul României, decât de a o afirma”, spunea Prof. univ. dr. Emilian Popescu în comunicarea prezentată în ziua de 16 noiembrie 2001 în sala „Ion Mușlea” a Bibliotecii Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, cu prilejul deschiderii lucrărilor celui de-al VII-lea Colocviu național al Catedrei de istorie antică și arheologie din Universitatea Babeș-Bolyai cu tema: Începuturile creștinismului pe teritoriul României.
 
Textul integral poate fi citit pe siteul Mănăstirii Petru Vodă