ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pe 11 aprilie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, făcătorul de minuni și înainte văzătorul în duh. Din mărturiile celor care i-au fost aproape, înfățișarea sa era mai totdeauna cu ochii adânciți în orbite, din cauza postului sever și a lacrimilor cu care își însoțea rugăciunile.

La mănăstirea ilfoveană Cernica au început încă de ieri evenimentele liturgice dedicate sărbătorii Sf. Ier. Calinic de la Cernica, informează Basilica. Alături de moaștele întregi ale Sf. Ier. Calinic de la Cernica, obștea are depus spre închinare și cinstitul cap al Sf. Cuv. Gheorghe.

Moaștele sfântului Calinic au fost scoase în curtea sfântului așezământ și așezate într-un baldachin, pentru a fi cinstite de credincioși și astăzi, de la ora 08:00, vor fi oficiate Acatistul Sf. Ier. Calinic de la Cernica și Liturghia darurilor înainte sfințite.

După mărturia mai multor duhovnici din vremea sa, Cuviosul Calinic săvârșea în timp de 24 de ore două mii de închinăciuni și trei sute de metanii mari, precum și pravila cea rânduită fiecărui călugăr la chilie. Aceiași duhovnici ai Mănăstirii Cernica adevereau că Sfântul Calinic, încă din anii tinereții, a primit darul neîncetatei rugăciuni a lui Iisus, prin care s-a făcut casă a Duhului Sfânt și vas al alegerii.

Spuneau ucenicii Sfântului Calinic că faptele îi erau întocmai după graiul gurii și nu putea nimeni să-i găsească niciun cusur. Că după cum învăța, așa și lucra. Că zice și Mântuitorul: Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu;​ (Matei 5, 37), amintește Doxologia.

„Sfântul Calinic de la Cernica, când nu avea bani să dea săracilor în orice oraș s-ar fi aflat, el se întorcea plângând către cei din preajma sa: „Face-ți-mi rost de bani să-i dau acestor frățiori ai lui Iisus”.

Această compasiune descoperă o inimă delicată, extrem de sensibilă, străină de orice asprime, indiferență și brutalitate. Ea ne arată că înăsprirea este roada păcatului și a patimilor. În comportamentul Sfântului până și în gândurile lui, nu se întâlnește nici vulgaritate, nici josnicie, nici meschinărie. Nici urmă de afectare, nici lipsă de sinceritate. În el culminează gingășia, sensibilitatea, transparența și ele se asociază curăției, atenției generoase față de oameni, disponibilității prin care el participă cu toată ființa sa la problemele și necazurile lor. În toate aceste calități se manifestă o realizare excepțională a umanului.

Există într-adevăr o distincție și o noblețe plină de afecțiune în aceste forme superioare ale gingășiei care lasă în urmă distincția și noblețea obișnuite, distante și formale. Această gingășie nu evită contactele cu oamenii cei mai umili și nu se sperie de situațiile în care alții ar crede că se înjosesc.”, scria Părintele Dumitru Stăniloae în Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt (Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 44).

S-a născut la București, la 7 octombrie 1787, in mahalaua Sfântului Visarion, din părinți temători de Dumnezeu și a primit la botez numele Constantin. La 20 de ani, și-a îndreptat pașii către Mănăstirea Cernica, fiind primit cu dragoste părintească de starețul Gheorghe care, după un an, l-a tuns călugăr, dându-i numele Calinic. După o lună, a fost hirotonit ierodiacon.

43 de ani a viețuit la Sfânta Mănăstire Cernica, în post, rugăciune și smerenie, până a urcat în treapta diaconiei. "(...) după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit și sfințitorul dar al preoției, iar după alți cinci ani, cu glas de obște a fost ales de sobor stareț al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multă iscusință timp de 31 de ani, săvârșind multe fapte încununate de laudă”, se spune în volumul "Viețile sfinților de peste tot anul”.

În același timp, starețul Calinic era un bun îndrumător al numeroșilor credincioși care cercetau mănăstirea; era cunoscut atât prin rugăciunile sale tămăduitoare, cât și prin faptele de milostenie. De pildă, în 1821 a hrănit în mănăstire, timp de câteva luni, un număr mare de locuitori din București și din împrejurimi, refugiați la Cernica de frica turcilor. Numeroase milostenii a făcut în diferite părți ale țării și chiar peste hotarele ei. Pentru copiii din satul Cernica a înființat o școală, cu dascăl plătit de mănăstire. A fost preocupat în permanență de zidirea sau de refacerea unor lăcașuri de închinare.

Aflat în vizită prin eparhie, și fiind plăcut impresionat de împrejurimile Schitului Frăsinei, de pitorescul locului, construiește acolo o biserică, în 1863, și înființează o mânăstire cu viață de obște, ca la Cernica. Este vestit ”blestemul” cu care va pecetlui hotarele mănăstirii Frăsinei, ca nicio femeie să nu pășească dincolo.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care îl aprecia în mod deosebit. Unul din ucenicii sfântului, părintele Anastasie a povestit o întâmplare relevantă în acest sens:

În timpul domniei lui Cuza Voda - spunea ucenicul Sfantului Calinic - s-a intamplat o tulburare in Seminarul Episcopiei de Ramnic si Preasfintia sa, cu darul si cu blandetea sa, a potolit acea tulburare. Afland de aceasta, mitropolitul Nifon si ministrul de Culte, Scarlat Cretulescu, au trimis de la Bucuresti un functionar in ancheta.


- Nu mai este nevoie ca sa faci dumneata cercetare - a zis Sfântul Calinic - pentru ca eu, ca episcop, i-am liniștit și mulțumit pe toți. Să spui la cei care te-au trimis că sunt în neștiință de aceasta.

Auzind de cuvintele Sfantului Calinic, ministrul s-a supărat și, intrând în audiență la domnitor, i-a spus:

- Măria Ta, să iscăliți decretul de suspendare a episcopului de Râmnic și darea lui în judecată, iar dacă nu, să-mi primiți demisia.

- Demisia dumitale pot sa o primesc, dar decretul contra episcopului de Râmnic niciodată nu-l voi semna, a zis domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Apoi, cu voce înaltă a strigat:

- Măi Scarlat, acela, episcopul Râmnicului, Calinic, este adevăratul și sfântul călugăr al lui Dumnezeu și ca el altul nu mai este în toată lumea!".

În 1867, slăbit de bătrânțe și bolnav, se retrage la Cernica. S-a mutat la cereștile locașuri, în ceata Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu, la 11 aprilie, 1868. Moaștele sale se odihnesc în Biserica Sf. Gheorghe, din incinta mănăstirii.

Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic s-a făcut la 20 octombrie, 1955, sub Patriarhul Justinian al României, iar prăznuirea lui se face la 11 aprilie. Cu ale cărui sfinte rugăciuni să ne miluiască și să ne miluiască Hristos Dumnezeu totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Remember: Sfântul Calinic plânge chiar de ziua lui în Icoana sa de la Pasărea. Jandarmii iar interferează abuziv cu actul cultic la Hramul de la Mănăstirea Cernica al primului sfânt canonizat în Biserica Ortodoxă Română - 11 aprilie

Pr. Bogdan Teleanu informează cu privire la icoana de mai sus:

„ICOANA SFÂNTULUI IERARH CALINIC DE LA CERNICA, ZUGRĂVITĂ DE PĂRINTELE SOFIAN BOGHIU
Biserica Sfântul Pantelimon de la Foișorul de Foc se află în plin proces de reorganizare și prelucrare a fondului bibliotecii parohiale, potrivit recomandărilor Dr. Silviu – Constantin NEDELCU, bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, în cadrul Serviciului Bibliografie Națională.

Cu acest prilej, în ziua de 31 mai 2021, a fost descoperită o importantă însemnare pe una din cărțile de cult ale parohiei care îl atestă pe părintele Arhimandrit Sofian Boghiu ca autor al unei icoane cu chipul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. „Întru slava lui Dumnezeu, dăruiesc acest minei bisericii Sfântul Pantelimon din București din ostenelele mele de Dumnezeu întărite în cadrul Editurii Institutului Biblic. El cuprinde și Slujba Sfântului Calinic de la Cernica, de la a cărui adormire prăznuim 100 de ani. Tot acum, la această biserică, în partea stângă a pronaosului, s-a așezat o icoană a Sfântului, nou zugrăvotă de Arhminadritul Sofian Boghiu de la Mănăstirea Antimului (aprilie 1968, Popescu Mihai Gabriel).

Astfel, iată că ne reamintim faptul că în anul 2024 se împlinesc 112 ani de la nașterea Părintelui Arhimandrit Sofian Boghiu (+ 2002), membru al "Rugului Aprins", precum și 237 de ani de la nașterea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica (+ 1868), contemporanul părintelui Ioan/Ivan de la Silvestru, ctitorul bisericii Sfântul Pantelimon în care au găsit adăpost la nevoie revoluționarii lui Tudor Vladimirescu și Iancu Jianu.

Autorul acestei semnificative însemnări este băiatul fostului preot paroh Gheorghe Popescu - Colibași, cel care împreună cu marele mitropolit și om de cultură Irineu Mihălcescu a alcătuit viața și acatistul Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon în jurul căruia a prins viață așezământul cultural „Ateneul Sfântului Pantelimon”.”