Ioan Isac s-a născut în 2 februarie 1897, în comuna Zlaști, Hunedoara. Părinții săi, Sânziana și Iovică erau țărani înstăriți. Ioan a urmat școala până în clasa a 6 primară, rămânând să lucreze pământul alături de ai săi.

 

S-a căsătorit cu Sinefta Suciu, căsătorie binecuvântată prin nașterea unui băiat, Nicolae. Tânăra familie avea o situație materială bună, obținută cu truda palmelor, aveau 13 hectare de pământ, casă, moară, animale. Pe lângă munca la câmp și la moară, Ioan își îndeplinea cu mare dragoste slujba de cântărețla biserica din sat. Soții Isac se vor îngriji de educația copilului pentru care și-au dorit o viață în slujba lui Dumnezeu. Nicolae merge la liceu în Deva, apoi studiază Teologia la Academia Andreiană de la Sibiu. În 1946 Nicolae va fi hirotonit preot pe seama parohiei din satul său natal, Biserica Cuvioasa Parascheva Zlaști. 

Viața familiei curgea în matca firească,dar instaurarea și înstăpânirea comunismului în țara noastră avea să strice și rostul acestei familii - așa cum a făcut-o cu alte milioane de familii de români.Din țăran gospodar Ioan Isac a devenit chiabur și dușman al poporului... I-a fost luată casa, pământul, moara. Dar tot nu era suficient, tatăl și fiul slujeau lui Dumnezeu și nu cadrau cu noua orânduire socială. 

Ioan și Nicolae Isac vor fi arestați de Securitate în 1958 și vor lua calea temnițelor. Cei doi au fost implicați în procesele instrumentate de Securitate în jurul organizației de rezistență anticomunistă„Garda Albă”. Această organizație nu a existat niciodată, fiind exclusiv o creație a Securității. Acesta a împânzit satele de informatori și agenți care se pretindeau partizani în „Garda Albă”, încercând să coopteze cât mai mulți oameni în pretinsa organizație. 

Au existat mai multe procese ale „Gărzii Albe”, dintre hunedoreni, 75 de persoane au fost impicate în proces. Evident membrii loturilor nu aveau legături unii cu alții, în parte nici nu se cunoșteau. Familia Isac a fost judecată în lotul 2. Tribunalul Militar Cluj îi judecă pentru „crimă de insurecție armată”. Și tatăl și fiul au fost condamnați la muncă silnică pe viață! Parcursul lor carceral va fi identic: temnițele Deva, Jilava, Gherla.

Ioan Isac a fost exterminat în temnița de la Gherla. În 27 martie 1960 sufletul său a pornit să urce vămile văzduhului. Trupul său a fost aruncat într-una din gropile comune de la Gherla, care se căzneau să închidă în pântecele lor cumplitele crime ale comunismului.

 

Părintele Nicolae Isac a rămas în Gherla până la eliberare.În 1963 sentința i se modifică, din muncă silnică pe viață pedeaspsa se schimbă în 25 ani muncă silnică. În iulie 1964, Nicolae Isac este eliberat după 6 ani de detenție, în urma apariției decretului general de grațiere a deținuților politici. Părintele a revenit în sfântul altar slujind în câteva parohii hunedorene. 

După 1990 numele lui Ioan Isac și numele celorlalți deținuți politici trecuți la Domnul din temnița Gherla au fost săpate în plăci de metal și astăzi stau mărturie în cadrul Memorialului Foștilor Deținuți Politici de la Gherla.

În veci pomenirea lui Ioan Isac și a întregii sale familii!