Nicolae s-a născut la 22 iunie 1905 la Obreja (în apropiere de Blaj), în familia țăranilor Simion și Rozalia Mărgineanu. A urmat școala primară din Blaj, liceul în Blaj și Orăștie. Student al Facultății de Psihologie din Cluj, va termina facultatea cu merite deosebite și își va lua doctoratul în filosofie, specialitatea psihologie la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj. A urmat apoi studii post universitare în Leipzig, Berlin, Hamburg, Paris și Londra. S-a căsătorit cu Eufrosina Arvanitis(profesoară de engleză, cu doctorat în psihologie),care i-a dăruit doi copii – Daniela și Nicolae.

După terminarea studiilor post universitare revine în țarăși predă la catedra de psihologie a Universității din Cluj.Avansează rapid în ierarhia universitară: lector, conferențiar și în final profesor. Membru al Asociației Româno-Americane a susținut conferințe referitoare la situația Transilvaniei și trimis informări către partea americană militând pentru revenirea Transilvaniei în trupul și granițele României. Acțiunile sale aveau să îi atragă peste ani mânia comuniștilor. 

Laboratorul ImunoMedica


Arestat în 14 aprilie 1948,a fost condamnat de Tribunalul Militar București la 25 ani muncă silnică pentru „complot și mare trădare”. În fișa matricolă penală se menționeazăși că„a facut parte din complotul lui Pop care avea scopul de instaurarea altui regim fascist”. Evident mențiunea nu este doar falsă, ci de-a dreptul utópică. Profesorul Mărgineanu a fost implicat de comuniști în procesul „Marii Trădări Naționale Pop-Bujoi”în care au fost comasați mai mulți intelectuali de marcă. Astfel Profesorul Mărgineanu – apolitic, a fost judecat în același proces cu amiralul Horia Măcellariu, sau cu legionarii George Manu, Nicolae Petrașcu sau Nistor Chioreanu. O alăturare onorantă de nume într-o listă a demnității românești...

Nicolae Mărgineanu va executa 16 ani de detenție în temnițele Malmaison, Văcărești, Jilava, Pitești, Cluj, Dej, Aiud și Gherla. Comportamentul lui va fi mereu demn și nu va accepta reeducarea, nici compromisurile. Mircea Nicolau – colegul său de celulă în Zarca Aiudului ne povestea des despre conferințele ținute de profesor în „Universitatea” de după gratii, despre vasta sa cultură și înalta sa ținută intelectuală. Va fi eliberat la 24 iunie 1964, odată cu decretul general de grațiere a foștilor deținuți politici.

Revenit alături de soție și copii,va afla despre suferințele și nedreptățile suferite de aceștia în absența sa. Eufrosina a îndurat cu demnitate calvarul perchezițiilor și confiscărilor de bunuri, nu a încetat să se adreseze autorităților în speranța că va afla în ce temniță se află soțul ei. Nu a primit niciun răspuns... Târziu a aflat vești de la foști deținuti politici eliberați, aceștia au căutat-o aducând vestea că profesorul era în viață. Eufrosina Mărgineanu a reușit cu greu să obțină un post de pedagog la Cluj ca să își poată întreține copii. Aceștia au fost dați afară din licee, exmatriculați din facultăți. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu au reușit să își termine studiile: Daniela ca profesor de limba engleză, iar Nicolae ca regizor (închinând o bună parte din opera sa memoriei foștilor deținuți politici). 

După eliberare Nicolae Mărgineanu va lucra întâi ca documentarist la o filială a Bibliotecii Academiei, apoi va deveni director al Institutului de Științe Pedagogice și în final va reveni la catedra sa de la Cluj. Profesorul va reuși să plece în străinătate grație unor legături cu intelectualitatea occidentală.Va preda la Hamburg timp de câțiva ani. Va reveni în țară după ce va descoperi că o boală necruțătoare îi invadase trupul.

O carieră strălucită în domeniul psihologiei, o moralitate exemplară atât în libertate cât și în temniță, un carácter integru... profesorul Nicolae Mărgineanu a trecut în veșnicie la 13 iunie 1980 și este înmormântat la Cluj. 

Memoria profesorului se păstrează vie prin demnii săi urmași, prin multitudinea lucrărilor sale de specialitate publicate și prin cartea sa de memorialistică a detenției „Amfiteatre și închisori”.După anul 2000 Academia Română l-a declarat membru post-mortem, iar Primăria Cluj a dat unui străzi numele ilustrului profesor.

În veci pomenirea lui!