Religia noastra ortodoxa este singura religie din lume fundamentata pe revelatie divina, asa dupa cum atat de frumos o aflam din Crezul nostru ortodox! Ce frumos ar fi ca noi, romanii de astazi, sa fim constienti de adancimea, dar si de inaltimea acestui uimitor privilegiu: acela ca, Dumnezeu asa a gandit dansul ca e bine, ca noi sa ne nastem bujori,chiar aici, pe acest pamant sfant,din parinti crestini-ortodocsi. Ce mirare imi produce aceasta randuiala divina si, totusi, ce usor si banal a ajuns sa ni se pare noua aceasta!? Cate dintre neamurile Pamantului se pot mandri cu acest bimilenar fir rosu, cu aceasta perseverenta in credinta cea dreapta, iar noi,in loc sa ne pastram la loc de cinste frumoasa noastra traditie, ne diluam atentia cu un nonsens de practici de import?

 

Acest neam poate prezenta posteritatii un registru functional in care a fost scrisa cate o pagina, referitor la sacrificiile pastrarii aceastei credinta, in fiecare din cei acesti 2000 de ani! Oare cati drepti din neamul nostru se vor fi ridicat deja, ca cetateni, in gradinile pregatite celor drepti de insusi Fiul lui Dumnezeu,asa dupa cum ne-a spus, ca merge la Tatal ca sa le pregateasca loc de odihna celor ascultatori? 

Noi romanii avem intiparita in gena neamului faptul ca, insusi Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat din Fecioara ,la plinirea vremii, in Cuvantul lui Dumnezeu ,S-a nascut si a trait printre noi, oamenii pacatosi, ca sa ne ofere modelui indumnezeirii ,iar viata Lui sa fie drept calauza si invatatura ,spre folosul intregii omeniri cazute .

Aceasta uriasa minune, considerata fiind  ca o Noua Recreare a Lumii , a fost anuntata cu mii de ani inainte de catre toti profetii Vechiului Testament.Din aceasta cauza si exista Noul Testament,fiindca vine sa il completeze si sa il implineasca intru totul pe cel vechi.

Cate siraguri stralucitoare de sfinti parinti n-au coborat, spre a noastra cunostinta, din generatie in generatie ,luminand si retrasand si ei, prin faptele lor minunate, adevarata cale a dreptei credinte ,prin care au dorit si doresc sa ne fie calauze catre Imparatia cea cereasca?

Cate icoane facatoare de minuni tamaduitoare nu dau marturie si ne certifica adevarata noastra credinta crestina, cea facatoare de atatea minuni, celor ce dovedesc ca au nadejde si credinta?

Oare minunea pogorarii din cer a Luminii de la Ierusalim, din noaptea de Inviere, nu este tot o uriasa certitudine a acestei picurate revelatii dumnezeiesti ce are loc in vazul intregii omeniri numai in Biserica Ortodoxa? Si, oamenii vad si zic: ei, si ce-i cu asta?

Cu toate aceste evidente clare, chiar si noi,”privilegiatii primitori ai Legii celei noi”,in loc sa ne aratam profund  ingrijorati si preocupati de acest imperativ : de redobandirea unitatii, in calitatea noastra de trup viu al Bisericii al carei cap este Hristos, neglijam aceasta. Sa-i fie oare placuta lui Dumnezeu directia in care s-a abatut societatea noastra romaneasca astazi? Nu sub ochii nostrii dispar, se pierd si ne sunt inlocuite atatea valori, atatea traditrii si noi,ramanem pasivi? Aceasta pasivitate este si cea care genereaza o spartura din ce in ce mai mare intre sufletele noastre, un inghet intre fratii aceluiasi neam, care, ne mai sesizand imperativul acestui deziderat, aratam ca am renuntat la aceasta lupta. Cred ca daca am fi mai atenti in cultivarea relatiilor dintre noi, in sensul ca, acestea ar fi de dorit sa fie intr-atat de dense si de periate incat, sa nu mai aibe loc sa fie infiltrata nici o alta patima de provenienta straina intre noi,caci, numai asa il vom putea pastra integral pe Hristos intre noi.Dar,ce pacat ca,din acest punct de vedere, deocamdata se poarta...larg. 

Generatia noastra nu mai este capabila, pana in prezent, sa arate ca mai are la indemana acea intalepciune batraneasca,si nici acea densitate sufleteasca necesara pentru ca acest mortar al credintei sa fie capabil sa ne reinchege caracterele prin implinirea integrala a poruncilor lui Hristos.  

Virusul acesta al indreptatirii de sine, la noi, romanii, roade inca cu mult spor la temelia relatiilor ce s-ar fi dorit crestine.Eu cred ca un comportament normal si onest din partea fiecarui crestin ar fi: Vino frate sa vorbim deschis problemele pe care le vezi si pe care le gasesti ca trebuiesc rezolvate si hai sa le rezolvam.Fiecare om, in fiecare relatie ,daca v-a fi preocupat sa faca un bun menaj, va ajunge sa fie un bun gospodar,apreciat.Cred,in acest sens ca ne-ar fi mai la indemana sa dam dovada de mai multaomenie,de franchete, de sinceritate, de delicatete si in nici un caz nu cred ca este recomandat sa afisam dispret, suficienta,politeturi de complezenta sau vorbe mestesugit ocolite.” Oare cel ce a sadit urechea,oare, nu aude, sau cel ce a zidit ochiul,oare nu priveste?”Psalm 93/9 

Spuneau sfintii parinti ca,in vremurile din urma, va creste iarba pe potecile dintre crestini!!!

Istoria Neamului Romanesc o stim darza,mereu incercata,si foarte autentic romaneasca. Am perceput-o ca fiind atat de frumoasa ,fiindca,in ea regasim prezenta integrala a tuturor elementelor care definesc natia romaneasca.Remarcam, cu regret, ca doar asupra ultimelor generatii de romani, dusmanii acestui neam, au reusit sa ne injecteze in mental invataturile si deviatiile lor straine si otravite. Haideti sa fim mai atenti, fratilor, si sa vedem ce ne ofera acesti straini, fata de care,noi, suntem gata sa pierdem, daca vom devia de la aceasta linie a neamului? Noi poate ultima generatie de romani pastratori ai bunelor noastre traditii si obiceiuri ,avem datoria sacra, in fata neamului si a tuturor stramosilor, sa ne infratim in aceasta lupta sfanta si sa rascumparam tot ceea ce au izbutit, temporar, sa risipeasca strainii prin ura, rautate si tradare.

Pentru aceasta insa, trebuie sa ne reintoarcem si sa gustam cu totii din potirul adevaratelor taine sau izvoare de credinta si traditie, cele care faceau alta data ca viata romaneasca sa fie atat de frumoasa.Ma refer la toate acele elemente autohtone care dadeau atata savoare si miez vietii de roman si care ,astazi, dispar, incet,una cate una.Nu ne obiga deocamdata nimeni sa cascam gura la valurile de praf aruncate in ochi de catre mercenarii acestor obiceiuri sau produse de import.

Nu stiu daca am reusit pe deplin sa raspund la tematoarea intrebare:de ce oare nu mai ajung astazi se se intaleaga romanii intre ei? Fiindca noi suntem aceia care am lasat usa deschisa si ne-am lasat instrainati!Astazi cedezi un pic,maine inca un pic,si,in loc sa ne luptam cu spor si constienti de misiunea noastra, cu toata daruirea, tot asa cum au luptat si stramosii nostrii, noi ne vaitam si ne plangem de mila unii alora.

Imi vine in minte mesajul lasat noua, cu mandrie de catre acesti stramosi  pe placa de sub Statuia Leul ,de pe langa Palatul Cotroceni:” Spuneti generatiilor viitoare ca noi am facut aici jertfa suprema pe campurile de batalie pentru unitatea si intregirea  neamului”. Superb mesaj lasat posteritatii! Ei si-au marcat prin fapte de aur prezenta nemuritoare in condica  istoriei Neamului,dar noi, noi ce mai marcam astazi?Cedari de: terenuri,cedari de fabrici,dezarmarea armatei, cedari de paduri, cedari,cedari cedari. Cum vom raspunde in fata lor la intrebarea: ce v-a lipsit ,din ceea ce ati fi avut nevoie, de nu v-ati intales sa pastrati si voi generatiilor viitoare ceea ce noi v-am incredintat? Cred, cu tarie ca, de modul in care am gestionat, sau nu, relatiile cu semenii, intru plinirea poruncilor lui Hristos, vom da o grea socoteala, cu totii.

Masura dragostei adevarate a fost ,este si va ramane, numai jertfa! Fiecare dintre noi ar avea partea sa meritorie in aceasta lupta fiindca, fiecare ar putea fi un pilon pe umerii caruia vor putea fi sustinute greutatile neamului si n-ar fi recomandat ca acesta sa ramana un indiferent.Cred ca am aflat cu totii cum, ca Mircea Vulcanescu, in calitatea sa de detinut politic al puscariilor comuniste,vazand pe aproapele sau - un tanar student - ca se prapadea langa el,acesta, s-a jertfit si s-a oferit drept asternut aproapelui, cu toata caldura sa trupeasca si sufleteasca, s-a culcat pe cimentul inghetat , purtand pe spate muribundul. Astfel, acel tanar a fost salvat,a trait si a marturisit gestul salvatorului sau, iar M.Vulcanescu s-a oferit ofranda lui Hristos si neamului. Ce gest minunat!

Cred ca aici poate sta ascunsa una dintre cheile de temeluire a relatiilor dintre noi,caci, ne spune psalmistul ca:”Jertfa lui Dumnezeu:duhul umilit,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”.Psalm 50/18. Poate ca savantul M.Vulcanescu s-a gandit ca acest ultim gest al sau sa ramana pilda de dragoste de urmat tuturor iubitorilor de aproape si de Dumnezeu si ca ,urmand acest exemplu, suntem datori si noi sa ne promovam aproapele,sa-i acordam toata atentia,caldura sufleteasca si increderea , in detrimentul ucigatoarelor argumente egoiste, prin care,cel mai adesea, ne fortam sa ne facem un loc cat mai sus in ierarhia societatii si nu numai.

In credinta noastra modelul relationarii cu semenii ni-l serveste insasi Sfanta Treime , cea deofiinta si nedespartita!

Concluzionez ,si ma gandesc ca ,merita, cu prisosinta sa incercam acest experiment: sa-l promovam pe aproapele cat mai atent, cu toata dragostea ,cu toata sinceritatea si fara riscuri si, credem ca, astfel, va fi posibil sa vedem si minunea cea mult dorita,- ca infaptuita.Dragostea fiind cea care, pe toate le rabda,pe toate le crede,pe toate le nadajduieste.Nu se trufeste,nu cauta ale sale ci este plina de bunatate. Hristos este Cel ce ne spune ca :”Acolo unde sunteti adunati doi sau trei in numele Meu,sunt si Eu intre voi!” .Deci, ne arata clar, ca relatiile dintre noi, pot fi inchegate prin insasi prezenta Sa divina, introdusa constient la nivelul fiecarei relatii.

Printre ultimele mesaje lasate de Hristos ucenicilor Sai a fost si acesta:” Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unul pe altul asa cu Eu v-am iubit pe voi” sau " Din aceasta vor cunoastre oamenii ca suteti ucenicii Mei ,daca va veti iubi unii pe altii.”

Ce fascinant, ce minunat, ce indemnuri curate si dumnezeiesti! 

Sa ne amintim de arzatoarea dorinta- testament- a poetului nostru national Mihai Eminescu, din poezia sa, emblema, catre acest neam : "Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie[...]Fiii tai traiasca numai in fratie,ca a noptii stele ca a zilei zori”...

Crestinii sunt si vor ramane adevaratii mostenitori ai Imparatiei Cerurilor, asa ca, ei, chiar au ce darui aproapelui, fiindca, au cosul plin cu daruri.”In dar ati luat,in dar sa dati !” Neconditionat!

Suntem martori, ca astazi,toata omenirea este cazuta intre talhari si jefuita, precum ca cel ce calatorea pe drumul de la Ierusalim la Ierihon. Toti cei mari trec indiferenti si cinici pe langa suferintele ei,insa, dintre toti, numai bunul samaritean a fost cel care s-a oprit,i-a legat ranile si a platit pentru vindecarea sa. Acest samaritean al omenirii cazute, poate fi si mult incercatul popor roman crestin ortodox,care , prin milenara sa credinta,rabdare si suferinta ,vine,si are si curatenia morala sa intinda o mana de ajutor omenirii,celei cazute intre talharii, caracterizati prin evidenta lor lipsa de credinta si indiferenta.

Astfel, dragi romani crestini ortodocsi, haideti sa suflam si noi cu nadejde din preaplinul caldurii noastre sufletesti catre tot aproapele si vom crede ca, Dumnezeu, nu va intarzia nici acum, in acest din urma ceas,sa fie prezent cu darurile Sale printre noi, fiindca, ne mai spune ca:”Tot ceea ce veti cere Tatalui, in numele Meu,El va va da voua”.