„Pentru marea, istorica Adunare Națională de la Alba Iulia unde s-a hotărât alipirea Transilvaniei la patria-mumă n-a fost nevoie de o deosebită pregătire a opiniei publice. Pregătirea se făcuse vreme de sute de ani… În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiți totul, chiar și stângăcia și totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună… Când dăm să ieșim din sat, numai ce auzim dintr-o curte, neașteptat, în noapte, un strigăt de copil: Trăiască România dodoloață!”

Ați auzit de „Fereastra Overton"? În conformitate cu această teorie, pentru fiecare idee sau scop, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. „Fereastra” e operată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de neconceput, complet străină moralei publice și respinsă, până la faza de politică discutată pe larg, adoptată de conștiința populară și susținută prin lege. Nu e o simplă spălare a creierului, ci o acțiune mult mai subtilă. Am dat peste un exemplu pur teoretic de aplicare a acestui mecanism, unul zguduitor în sine, fiind vorba de legalizarea canibalismului. Demonstrația este, însă, de-a dreptul șocantă. În primul rând, fiindcă descoperi că etapele mecanismului nu îți par deloc străine, ba dimpotrivă. Le identifici cu ușurință în fenomene déjà consumate sau aflate în plină desfășurare.

Veți înțelege multe. Veți înțelege de ce unora li se par desuete rândurile de mai sus, minunat redate de Lucian Blaga și de ce îi veți vedea pe prea puțini trăind la fel o dată ca 1 Decembrie. Veți înțelege cum am ajuns să ne asemuim într-atât cu o colonie, în care prea puține se întâmplă în favoarea noastră și mult prea multe în favoarea altora. Veți înțelege ce rost are șleahta de conturi false, cu nume românești, care batjocorește pe rețelele de socializare lucruri altă dată sfinte, precum patria sau valorile și idealurile noastre, semănând discordie între românii din diverse colțuri ale țării și otrăvindu-i pe cei mai slabi la duh și minte.

Dar veți înțelege și că printre singurele mecanisme prin care te poți apăra de așa ceva, se află ”Noi”. Nu eu, tu, el,ea, ci NOI. Veți înțelege și că dacă strângerii rândurilor îi pui suflet, grijă și iubire de aproapele, ”ferestrele de oportunități” prin care ne izbește necontenit furtuna încep să se închidă. Veți înțelege că ușori nu au fost nici acești 99 de ani dar i-am trecut și veți mai înțelege că intrăm în anul o sută. An în care trebuie să privim înainte, amintindu-ne de ce ni s-au căznit moșii și ai lor moși să facă țara asta. Căci numai așa vor avea copiii cu adevărat de ce să ne mulțumească!

 

Oricât de greu ne-ar fi, eu cred și zic: La mulți ani, Români! Trăiască România dodoloață!