ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Începută imediat după cutremurul din 1977, sistematizarea cerută de Nicolae Ceaușescu avea să pună la pământ zeci de mii de clădiri din întreaga țară. Din dorința de modernizare a orașelor, multe clădiri vechi, unele dintre ele monumente istorice, au fost rase de pe suprafața pământului, iar lăcașele de cult nu au făcut excepție. Din fericire, unele au fost salvate în ultima clipă, printr-un procedeu ingenios care pare și acum o adevărată minune inginerească.

Salvatorul câtorva lăcașe de cult care se aflau pe „lista neagră” a autorităților comuniste a fost inginerul Eugeniu Iordăchescu. Povestea lui este cu adevărat impresionantă. Dintr-un reportaj realizat de TVR, aflăm că totul a început în anii 1980, când Eugeniu Iordăchescu era director tehnic la Institutul Proiect București.  El a fost desemnat să „curețe” Dealul Arsenalului, pentru a face loc construirii Casei Poporului și cartierului Centrul Civic. În total, numai în București urmau să fie demolate peste 40 de biserici, pe lângă alte clădiri istorice.

Disperat să salveze măcar o parte din ele, Eugeniu Iordăchescu a propus o soluție revoluționară: translația construcțiilor, adică urcarea acestora pe roți și mutarea lor în altă parte, pe distanțe de sute de metri. Astfel au fost mutate 10 biserici din București, care au scăpat de demolare. 

Procedeul translației era cunoscut deja, însă Iordăchescu a venit cu o soluție mult mai bună decât variantele existente până atunci: clădirile care urmau să fie mutate erau urcate pe o platformă specială din beton, care avea să le mențină în plan perfect orizontal în timpul deplasării. Practic, fundația clădirii era ridicată pe cricuri, se montau dedesubt șine de cale ferată și apoi se turna platforma de beton între spațiul dintre clădire și vagonul care asigura mutarea.

Prima biserică salvată astfel de buldozer a fost Schitul Maicilor, monument care datează din secolul al XVII-lea. A urmat Biserica Olari, iar soluția inginerului român a început să fie apreciată și lăudată inclusiv în presă din străinătate. Autoritățile comuniste au acceptat translația clădirilor nu dintr-un interes real pentru soarta monumentelor istorice, ci pentru a lăsa această impresie opiniei publice de peste hotare. 
Imaginile care surprind întregul procedeu al mutării unei biserici sunt de-a dreptul surprinzătoare, după cum putem vedea în această înregistrare din 1982, care arată translația Schitului Maicilor.


Au urmat și alte biserici vechi de sute de ani. Monumentele, care cântăreau chiar și câteva mii de tone, au fost deplasate pe distanțe de sute de metri, pentru a fi ascunse în spatele unor blocuri mari, astfel încât să nu mai „încurce” sistematizarea. Un alt exemplu este biserica Mânăstirii Mihai Vodă, dar și Biserica Sfântul Ștefan – Cuibul cu barză, ultima clădire salvată în acest fel. Ambele lăcașe de cult pot fi văzute acum doar dacă intri pe străduțe laterale, departe de drumul principal, cu alte cuvinte dacă știi unde să le cauți. 

Eugeniu Iodăchescu a mai ajutat la translația a două biserici din provincie și a trei blocuri din București. Mai mult, aceste clădiri imense au fost mutate cu oameni cu tot, locuitorii nefiind nevoiți să iasă din apartamente în timpul deplasării.
Translația clădirilor, care a salvat de la distrugere capodopere de arhitectură și vestigii istorice, lăsând în urmă imagini simbolice ale sistematizării impuse de regimul comunist, rămâne o mare invenție inginerească. O idee aparent nebunească, în care la început nu a crezut nimeni, dar care demonstrează că omul poate găsi soluții chiar și în cele mai vitrege condiții, dacă își dorește cu adevărat.

Prigoana creștinismului în China. Femeia devenită simbol al martirajului creștin: a fost ucisă de buldozerul pe care încerca să-l oprească să nu demoleze o biserică