Speranțe, visul unei lumi mai bune și o întoarcere la normalitate. Cam așa a fost primită președinția lui Donald Trump  de către conservatorii și tradiționaliștii din toată lumea. În special când alternativa era Hillary Clinton. Mesajele noului președinte de a "seca mlaștina” corupției de la Washington, de a pune frâne influenței Wall-Street și de a reda demnitatea și locurile de muncă majorității tăcute au prins la un public dezgustat de lozincile searbede ale globalismului.  

Mai mult, incriminarea avorturilor, a programelor de vaccinare, a politicii de îndobitocire a elevilor "common core”, a imigrației, a sistemului de asigurări medicale "Obamacare”, a reglementărilor birocratice, a ONU, au fost mai mult decât s-ar fi așteptat chiar și optimiștii. Din iadul corectitudinii politice, încarnat de Hillary Clinton, direct în raiul cam kitsch, dar respirabil al unui președinte anti-establishment. Promisiunea de a normaliza relațiile cu Rusia era un bonus pentru toți cei care nu își freacă mâinile de nerăbdare în așteptarea unui război mondial. Sau pentru cei, mulți, puțini, încă imuni la propaganda vulgară anti-Rusia.

Primele decizii luate de Donald Trump (scoaterea referințelor despre LGBT și încălzire globală de pe site-ul administrației prezidențiale, ieșirea din tratatul TTIP, stoparea reglementărilor, plus războiul constant cu media mainstream) au dat consistență unor angajamente de campanie. Sălbăticia cu care presa și oficinele globaliste (Council of Foreign Relations, Brookings Institute, RAND Corporation) s-au repezit să sfâșie noua administrație i-a dat credibilitate lui Donald Trump într-un joc dialectic pe care doar cei mai experimentați analiști l-au intuit.

O privire de profunzime aruncată asupra noului președinte și a celor de care este înconjurat, precum și asupra unor decizii mai puțin criticate de corul liberal, sugerează o altă imagine decât aceea de erou/victimă, după caz.

În primul rând, cel puțin neliniștitoare în noua administrație este prezența copleșitoare a oamenilor proveniți din gigantul Goldman Sachs.  "Îi știu pe tipii de la Goldman Sachs. Îl controlează total, dar total, pe Ted Cruz. La fel cum o controlează și pe Hillary Clinton”, declara Trump anul trecut, în timpul campaniei electorale.

La conducerea Trezoreriei (ministerul de finanțe și economie al SUA), a fost numit Steve Mnuchin, partener al Goldman Sachs și unul dintre cei care au profitat de pe urma crizei finaciare din 2008, prin achiziționarea unei bănci de locuințe cu credite riscante în portofoliu, eficientizată prin evacuarea tuturor proprietarilor aflați în incapacitate de plată.  Mnuchin a mai lucrat, de-a lungul carierei, pentru George Soros și s-a distins prin donațiile consistente făcute de-a lungul timpului politicienilor și cauzelor liberale (democrate).

Steve Bannon, șeful strategiei de la Casa Albă, Gary Cohn, consilierul pe probleme economice, Jay Clayton, șeful organismului de control al pieței de capital (SEC), Anthony Scarmucci, consilier asistent, Dina Habib Powell, consilier pe probleme economice, sunt doar câțiva dintre cei care au ocupat funcții importante în Goldman Sachs, iar acum fac parte din echipa lui Trump.

Execuția consilierului pe probleme de securitate națională, Michael Flynn, destituit la presiunea serviciilor secrete (CIA, NSA) nu a reprezentat o surpriză atât de mare. Flynn, un neocon în pedigreeul căruia intrau toate tarele posibile ale militarismului american, mai puțin obsesia rusească, a plătit cu funcția tentativa sa de a găsi o cale de înțelegere cu Moscova. În locul său a fost numit generalul H.R. McMaster, un neoconservator pur sânge, membru al Council of Foreign Relations și dușman de moarte al Rusiei, căreia i-a dedicat un studiu despre cum poate fi înfrântă în război. Filozosofia sa este simplă: conflictele locale sau regionale pot fi soluționate doar printr-o implicare și mai mare a armatei americane. Deloc surprinzător, numirea sa a fost primită cu aplauze de lumea bună.

McMaster nu este singura figură militară care stârnește fiori reci. Unul din consilierii din umbră ai președintelui Trump este nimeni altul decât Eric Prince, cel mai cunoscut mercenar al planetei, fondatorul Blackwater și membru al Cavalerilor de Malta. Într-o discuție purtată anul trecut cu Steve Bannon, Eric Prince recomanda insistent reintroducerea programului Phoenix, pentru a opri flagelul ISIS (finanțat de aliați ai SUA, dacă nu chiar de agențiile de securitate). Programul Phoenix a reprezentat un set de acțiuni secrete al CIA, desfășurat în Vietnam, prin care serviciul de informații era legitimat să răpească, să tortureze și să ucidă fără niciun fel de control vietnamezi considerați influenți, pentru a destabiliza țara. Programul s-a transformat, cum era și normal, într-o baie de sânge, sub privirile nepăsătoare ale agențiilor americane, fiind înregistrate nu mai puțin de 80.000 de victime în decurs de șapte ani. Ca și cum n-ar fi suficient, Eric Prince apare recent în calitate de contractor de servicii de securitate pentru guvernul chinez. Cu alte cuvinte, compania sa oferă servicii și produse militare Chinei, deși acest lucru intră în contradicție cu legislația americană. Însă despre motivațiile acestei înțelegeri vom discuta altădată.

Sora lui Eric Prince, Betsy DeVos, a fost numită Secretar al Educației. Deși a afirmat că este împotriva programului de imbecilizare școlară "common core”, DeVos este bănuită, nu fără temei, că, în fapt, a susținut și susține în continuare aceasta politică de standardizare în jos a educației. Ea a făcut parte din organizația lui Jeb Bush care promova "common core”, iar în audierile și declarațiile date de la numirea sa în funcție nu a avansat nicio soluție pentru această molimă. DeVos s-a limitat doar la declarații comode, care nu implică nimic concret.

Pe lângă alegerile deloc inspirate în alegerea cabinetului, asta pentru a folosi un eufemism, Donald Trump a surprins prin pledoariile sale pentru un stat polițienesc. Președintele SUA dorește să reintroducă tortura pentru a contracara terorismul, asta deși intră în contradicție cu legislația internatională, cu bunul-simț și cu eficiența interogării, după cum o relevă numeroase studii și mărturii.

Nu doar atât, noul procuror șef al Statelor Unite, Jeff Sessions, este un susținător al statului polițienesc. Sessions s-a opus unui act legislativ, altfel slab, care interzicea NSA să asculte convorbirile telefonice (nu și interceptarea emailurilor), nu a oferit nicio garanție pentru jurnaliștii care nu-și dezvăluie sursele și susține falsul război împotriva drogurilor. De asemenea, atât Trump cât și Sessions au susținut că firmele de telecomunicații și telefonie trebuie să permită accesul autorităților la datele personale. "Să ne gândim că Apple nu ne lasă să avem acces în telefoanele lor (…) Cine se cred? Nu, trebuie să avem acces”, spunea președintele Trump.

Poate în mod straniu, pericolul pentru cei care țin la libertăți, drepturi și tradiție, vine din jocul dialectic, așa cum remarcă unele figuri din media alternativă.  Cu o stângă din ce în ce mai violentă, mai dispusă să intre în logica revoluționară, cu o media mainstream transformate în flașnete ale anarhiei și destabilizării, cu serviciile secrete intrate cu bocancii în jocul politic, tentația de a-l transforma pe Trump și administrația sa în exponenții ai Binelui crește exponential. Nu e de mirare, de pildă, că multe voci republicane sau conservatoare cer folosirea puterilor discreționare, dar complet neconstituționale, aflate la îndemâna președintelui pentru a potoli hoardele progresiviste. "Cea mai importantă țintă a globaliștilor nu sunt doar conservatorii, ci filozofia conservatoare. Ei nu doresc să distrugă conservatorii de azi, ci pentru totdeauna”, notează Aaron și Mellisa Dykes. Iar pentru asta nu este nevoie decât  ca răul să fie folosit drept scut împotriva mai răului fluturat pe la geam.