ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Steve Bannon este strategul șef al președintelui american Donald Trump și deține un loc în Consiliul Național de Securitate. Mulți îl văd, în acest moment, drept eminența cenușie a Washingtonului, o figură machiavelică asupra căreia establishmentul liberal și-a proiectat toate etichetele infamante: rasism, misoginism, anti-semitism, autoritarism, etc. etc.

Bannon nu se ferește de controverse, dar puține dintre acuzațiile care i se aduc stau în picioare. Cel puțin nu în forma avansată de presa mainstream. De pildă, recent, New York Times a descoperit un discurs celebru pe care ideologul Bannon, catolic declarat, l-a ținut, în 2014, la Vatican,  în care era amintit, în trecere, și numele lui Julius Evola. Cum Evola a fost, printre multe altele, un susținător al fascismului, iar în discursul lui Bannon era menționat lângă Dughin, analogia simplistă a fost propusă cu rapiditate de presa mainstream. 

Noul strateg al Casei Albe nu s-a sfiit, de altfel, să antagonizeze o media oricum ostilă, iar într-una dintre primele sale declarații oficiale a numit-o "partidul de opoziție”: "Mass media ar trebui să se simtă jenate și umilite, ar trebui să tacă și să asculte un moment (…) Ele nu înțeleg țara asta. Nu înțeleg de ce Donald Trump este președintele Statelor Unite”. 

Pentru a-l înțelege, însă, pe Bannon și viziunea sa despre lume ar fi o pierdere de vreme să parcurgi rechizitoriile presei mainstream. Povestea sa, lecturile și conferințele sale sunt mult mai interesante și, întrucâtva, chiar mai problematice decât caricaturile obișnuite.

Bannnon s-a născut într-o familie muncitorească de origine irlandeză din Virginia, dar parcursul său biografic arată mai degrabă traseul tipic al unui copil provenit din elita New England-ului. După ce a absolvit Harvard, a devenit bancher de investiții la Goldman Sachs, acolo unde, potrivit propriilor mărturisiri, a fost ca și cum ar fi intrat în Societatea lui Ignațiu. "Goldman Sachs reprezenta excelența și meritocrația. Nu conta de unde vii, nu conta ce școală ai absolvit, care era religia sau etnia ta. Conta doar cât de mult munceai, cât de inteligent erai și cât de bun bancher erai pentru clienții tăi. Era ca și cum te-ai fi înscris la iezuiți (s.n.)”, declara Bannon. 

După experiența de pe Wall-Street, actualul consilier al președintelui Trump a fondat propria sa companie de investiții, specializată în media. De aici, deloc întâmplător, a ajuns să fie implicat cu un rol important în producția serialului de succes Seinfeld, pentru ca din 2012, după moartea lui Andrew Breitbart, să devină CEO al Breitbart, una dintre principalele voci ale dreptei americane, iar mai târziu șeful de campanie al lui Donald Trump.  
Astăzi, Steve Bannon este în poziția celui care are rolul de a articula noua viziune politică și culturală a dreptei americane într-un război cultural și militar pe care el îl vede în termeni cvasi apocaliptici. Pentru Bannon civilizația "iudeo creștină” se află într-un conflict pe viață și pe moarte nu doar cu virusul intern al secularismului, dar și cu amenințarea Islamului.
 
"Ne aflăm în etapele preliminare ale unui conflict foarte brutal și sângeros [...]  să luptăm pentru credințele noastre împotriva acestei noi barbarii ce începe, care va eradica total tot ce-am moștenit în ultimii 2000, 2500 de ani [...]. Și știu că am vorbit despre secularizare mult timp, dar, dacă te uiti la cei mai tineri, în special la cei sub 30 de ani, tendința covârșitoare a culturii populare este de a seculariza în mod absolut.

Acel apel converge cu ceva ce trebuie să înfruntăm, și este un subiect foarte neplăcut, dar ne aflăm în plin război împotriva fascismului jihadist islamic. Si cred că acest război se răspândește mult mai rapid decât îl pot gestiona guvernele."

După cum au sesizat unii comentatori, viziunea lui Bannon are similarități cu perspectiva binar - conflictuală asupra lumii, propusă de figurile mai mult sau mai puțin reale ale ISIS.  

Însă, adevărata sursa de inspirație a lui Bannon sunt teoriile lui William Strauss și Neil Howe, care, în cartea lor Fourth Turning, încearcă să argumenteze o desfășurare a istoriei Americii în patru cicluri, fiecare cu o durată de aproximativ 80 de ani, declanșate de o mișcare violentă: de la Revoluție la Războiul Civil, apoi Al Doilea Război Mondial. Ultima fază, potrivit lui Bannon, a început odată cu criza economică din 2008 și reprezintă începutul unui război de proporții pe care civilizația occidentală trebuie să îl poarte în principiu cu toată lumea. 

Pe lângă marota islamică, Bannon agită și amenințarea chineză  "We’re going to war in the South China Seas in the next five to 10 years, aren’t we?”  se întreba retoric, în 2016, consilierul lui Donald Trump, și nu uită să amintească de Rusia, pe care o vede drept o "putere imperialistă”, care doar se erijează în apărătoare a tradiționalismului.

Fascinația strategului șef de la Casa Albă pentru război  se vede în preferințele sale culturale. Arta Războiului de Sun Tzu și Bhagavad Gita sunt două dintre cărțile sale de căpătâi, conform afirmațiilor unor apropiați. Așa că nu e de mirare, în acest context, de ce Bannon s-a descris drept leninist. "Lenin wanted to destroy the state, and that’s my goal, too. I want to bring everything crashing down, and destroy all of today’s establishment”, declara el în urmă cu trei ani. 

Adevăratul erou al lui Bannon nu este totuși Lenin, ci Andrew Jackson, al șaptelea președinte al SUA, al cărui portret atârnă astăzi în biroul oval al lui Donald Trump. Jackson a fost un populist antiestablishment din SUA, mason, totuși, care avea o perspectivă la fel de conflictuală asupra lumii, chiar dacă mai simplă. Astfel, pericolul pentru el  venea de la indieni, cu care a purtat mai multe războaie, englezi, "rival squatters”, establishmentul de pe coasta de est, adică aceia care folosesc "cuvinte prețioase”, și, în general, cam toți oponenții politici. Jackson s-a opus nulificării și secesiunii Carolinei de Sud, iar spre finalul vieții și-a mărturisit regretul de a nu-l fi spânzurat pe John C. Calhoun, fostul său vicepreședinte și cel care a luat partea secesioniștilor. 

Din păcate, singurul punct remarcabil din agenda politică a lui Jackson, demantelarea celei de-a doua bănci centrale a SUA, nu se regăsește nici măcar partial în discursurile lui Bannon. Sau Trump.
Totuși, pentru a fi drepți, ideologul Casei Albe nu ratează ocaziile de a se pronunța împotriva Wall Street pe care o acuză de a fi sugrumat clasa de mijloc americană prin politici globaliste și prin transferul poverii fiscale. "Înțelegeți, deci, de ce oameni din clasa mijlocie care se chinuie să facă 50.000 sau 60.000 de dolari pe ani și văd taxele crescând, și vad că taxele lor vor plăti planuri de salvare sponsorizate de guvern, le veți spune că ați creat o opțiune. Acestei bănci de investiții îi veți spune "creează o opțiune pentru fraudă". Altfel spus, toate beneficiile merg către fondurile speculative, băncile de investiții și capitaliștii de cumetrie cu creșteri de stoc și creșteri de bonus. Iar dezavantajele sunt limitate, cât timp clasa mijlocie va veni și-i va salva cu banii din taxe." Însă legătura dintre Wall Street și FED, o conexiune frecventă în aparițiile lui Ron Paul, de pildă, nu apare în discursurile sau intervențiile lui Bannon, deși unul dintre filmele documentare produse de el incriminează banca centrală pentru dezastrul financiar din 2008. 

În materie economică, Bannon se definește ca fiind un nationalist economic, declarat împotriva partidului de la Davos, adica acei globaliști cu mentalitate de elită tehnocratică transnațională, care impun reglementări și ucazuri financiare muncitorilor din Kansas sau Colorado. Nu întâmplător, una din primele decizii ale administrației Trump a fost de a reduce reglementările în SUA și a de permite introducerea fiecărei reglementări noi doar sub condiția că alte două să dispară. Viziunea lui Bannon este aceea a unui stat mare investitor în proiecte de infrastructură, finanțate de dobânzile negative ale băncilor centrale.

Pentru tradiționaliști, punctul forte al lui Steve Bannon îl reprezintă discursul său în chestiunile morale, acolo unde a adoptat o linie catolic conservatoare clasică. "Suntem vocea mișcării împotriva avorturilor, vocea căsătoriilor tradiționale, și vă pot spune că înregistrăm victorie după victorie” , declara cu emfază în discursul de la Vatican. Pozițiile sale ferme i-au atras criticile portavocilor iezuite din interiorul Bisericii Catolice, transformate oricum de foarte multă vreme în difuzoare ale corectitudinii politice. 

Este indubitabil că Bannon, care, într-un interviu din Vanity Fair, l-a descris pe Donald Trump drept "un instrument bont pentru noi”,  este o gură de aer proaspăt față de alternativa unei adminstrații LGBT, favoribilă ONU, socialismului global, adică Hillary Clinton. Dar asta nu trebuie să ne facă să fim orbi față de  viziunea maniheistă a lui Bannon, din care nuanțele au dispărut, iar partea Binelui conține o doză mult prea mare de acțiune violentă, filozofie îndoielnică și multe puncte de suspensie. De asemenea, influența pe care Bannon o are asupra președintelui Donald Trump, nu poate fi contestată, Breitbart fiind într-o bună măsură tocmai creatorii întregului fenomen Trump. Însă speranțele unor libertarieni sau conservatori culturali în triumful unei astfel de viziuni clădite pe fundamente totuși șubrede ( vezi și absența unor referințe religioase mai tari), corelată cu weltanschauungul dialectic, sunt mai degrabă naive în context, în timp ce perspectivele apocaliptice arată mult mai realist.