Moartea unui om, fie el și David Rockefeller, nu e niciodată un motiv de sărbătoare, cel puțin pentru creștini. Despre morți numai de bine, se spune încă în popor. Dar cum nu mai sunt foarte mulți creștini pe lumea asta, criteriul s-ar putea să fie prea înalt. Oricum ar fi, nevoia unei evaluări cât de cât obiective se impune când e vorba de un Rockefeller, mai ales când presa serioasă ne servește panegirice și hagiografii sforăitoare. Nu e o vorba în continuare de o judecată asupra omului, ci asupra vremurilor pe care le trăim și a ticăloșiei mascate sub titluri pompoase și false. 

La o privire fugară, trecerea la cele veșnice a lui David Rockefeller i-a prins pe copywriterii jurnaliști într-o pană de inspirație. Ca un făcut, singurul epitet pe care l-au putut atașa după sau înaintea ilustrului nume a fost acela de filantropist. New York Times, Washington Post, Guardian, NBS sau PBS au amintit inevitabil actele de caritate ale miliardarului, înglobate sub acest cuvânt salvator: "filantrop”. Ca sa nu fie cumva mai prejos și să nu ajungă de râsul lumii, presa românească a plusat și nu s-a limitat doar la generozitatea omului, cât și cum a fost. Hotnews, de pildă, mereu în avangarda noii lumi, a remarcat "simțul înnăscut al afacerilor”, a menționat că tânărul Rockefeller s-a angajat "secretar” pe un salariu simbolic la Primăria New York, a vorbit despre înrolarea în armată, mai précis în serviciile de informații, și nu a uitat să le spună cititorilor despre celebrul pasaj din Memorii în care admite că este parte a unei cabale globaliste pentru crearea unei noi ordini mondiale. 

 

„Timp de mai bine de un secol, extremiști ideologici aparținând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller și a pretinde că aceasta are o exagerată influență asupra instituțiilor politice și economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspirație secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine și familia mea ca fiind internaționaliști care conspiră la crearea unei structuri politice și economice unice globale, o nouă lume, dacă vreți. Da, așa este, pledăm pentru globalizare”, scria David Rockefeller.

Nu este cazul să fim necruțători cu presa liberă și democrată. După cum spunea, după surse apocrife, ce-i drept, același miliardar generos în 1991: "Trebuie să le mulțumim ziarelor Washington Post, New York Times, Time și celorlale publicații importante ai căror directori au participat la întâlnirile noastre și au respectat promisiunea de a fi discreți. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planurile pentru o nouă lume dacă am fi fost sub lumina reflectoarelor”

Punând deoparte pentru moment conspirațiile, ar merita să parcurgem în spirit jurnalistic câteva din episoadele de generozitate ale filantropului miliardar pentru a vedea unde și-a vărsat din preaplinul pungii, căci, după cum bine știm,  unde este comoara, acolo este și inima.

 

Astfel, o mare parte din averea familiei Rockefeller s-a îndreptat spre artă, dar nu spre orice fel de artă. Membrii clanului au fost niște adevărați Mecena pentru artiștii moderni, foarte moderni și postmoderni. Museum of Modern Art (MoMA) din New York, înființat cu banii grupului, a fost și este în continuare o catedrală protectoare pentru creatorii de pretutindeni, jucând rolul unui Vatican de secol XX în fertilizarea unei noi Renașteri păgâne. Povestea nu începe neapărat cu David,  ci cu mama sa, iar unul din momentele definitorii are loc odată cu promovarea expresionismului abstract în Europa. Cum expresionismul abstract nu era tocmai vandabil, iar CIA se gândise că are nevoie de o contraparte la "tovarășii de drum” sovietici, s-a apelat la familia Rockefeller, în speță Nelson, pentru a susține financiar turneele în Europa ale noilor avangardiști.  David a fost în boardul muzeului din 1948, iar din 1958 a devenit președinte. Sub patronajul său și al CIA a avut loc în fiecare mare oraș european un șir de vernisaje "The New American Painting”, menite a inculca publicului idei despre originalitatea și profunzimea artiștilor americani de modă nouă.

Contribuția totală a lui David Rockefeller doar în domeniul artistic se ridică la aproximativ 250 de milioane de dolari, iar Muzeul, înființat și condus de familia sa, ca recunoaștere a acestei generozități a instituit un premiu anual.  Despre MoMA, singurul lucru care se poate spune fără a intra în discuții estetice, privește încurajarea frenetică a unei arte ideologizate 100%, înțelegând prin asta feminism, colonialism, marxism…Adică, tot ce contează din punct de vedere artistic, vorba vine, pentru a putea edifica o lume nouă. 

Fondurile dedicate domeniului artistic per se nu includ și cei 40 de milioane de dolari acordați Universității Harvard pentru încurajarea studenților la arte. În același duh, desigur.

Un alt punct de interes filantropic al lui David Rockefeller l-a reprezentat dezvoltarea durabilă și ecologia. În acest scop, din 2006, miliardarul a direcționat 225 de milioane de dolari către proiecte și fundații dedicate luptei împotriva încălzirii globale. Printre aceste organizații se numără și Sierra Club Foundation, fondată de un rasist notoriu, cu un președinte care susținea acordarea de licențe guvernamentale pentru părinți. (Cât de preocupată de ecologie este Sierra Club Foundation se vede și din faptul că pledează în prezent pentru organismele modificate genetic și eliberarea lor imediată fără niciun fel de testare prealabilă)

În fapt, aproape toate organizațiile „verzi” susținute de David Rockefeller au în obiectul de activitate ceva care trimite invariabil la depopulare, adica eugenie. Fie că vorbim de Greenpeace, de World Resource Institute, de Environmental Defence Fund, este imposibil să nu găsim personaje sau declarații stânjenitoare pentru orice filantrop. 

Bineînțeles că reducerea populației a fost și este una din preocupările de căpătâi ale familiei Rockefeller și implicit ale lui David. De la finanțarea Societății Americane de Eugenie, pănă la Consiliul Populației, trecând prin Planned Parenthood și programul nazist de eugenie, generozitatea familiei nu a cunoscut limite.  Nu mai demult de 2009, la invitația și reședința aceluiași miliardar, alți miliardari recunoscuți pentru preocupările lor privind reudecerea populației (Ted Turner, Bill Gates, George Soros, Warren Buffet și alții) s-au întâlnit pentru a discuta despre, ce altceva, decât reducerea populației. 

Nu ne-am propus o analiză exhaustivă a donațiilor făcute de David Rockefeller, ci doar să circumscriem o anumită arie de interese foarte politice legate de aceste fonduri alocate cu atâta generozitate. Demult, când congresul american încă mai avea un cuvânt de spus, au existat câteva comisii care au anchetat activitatea acestor fundații scutite de taxe, bănuite că încearcă să submineze educația și viața publică americană. Nu s-a ajuns la nicio incriminare de natura penală atunci. Acum, putem spune doar că fundațiile și-au făcut așa cum trebuie treaba pentru care erau condamnate.