ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


ActiveNews.ro se bucură că are ocazia să ofere cititorilor săi un parteneriat de lungă durată cu Editura Anacronic. În cadrul acestui parteneriat, cititorii ActiveNews vor putea citi în avanpremieră absolută, fragmente interesante din cărțile pe care Editura Anacronic le-a publicat sau urmează să le publice.

Când modelele vii sunt din ce în ce mai rare sau dispar, când Tradiția este înlocuită de imitații calpe ori ridiculizată, atunci singurul refugiu al celor însetați de viață și libertate îl reprezintă cărțile, susțin cei de la Editura Anacronic.

Primordial, rolul culturii nu ar trebui să fie altul decât acela de a furniza modele pentru comunitate, de a contura pentru cei care vin exemplele supreme, de a ilustra soluții onorabile.

Dar când cultura se transformă într-un rezervor de antimodele și antieroi, când cărțile au rolul de a dărâma, nu de a edifica o comunitate, când cultura devine o anticultură sau o subcultură, atunci rolul unei edituri tradiționale se schimbă.

Editura ANACRONIC și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții. Însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu am avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre.
 
„Așa că întregul nostru proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității.

Avem nevoie, mai mult decât orice, să înțelegem cum am ajuns într-o fundătură culturală, politică și socială, care sunt erorile intelectuale comise de-a lungul timpului, cine sunt corifeii dezastrului cultural contemporan și cum putem restaura demnitatea omului și a culturii”, sună prezentarea Editurii Anacronic.
 
În primul episod al colaborării noastre, Editura Anacronic oferă cititorilor ActiveNews un fragment din incitanta carte a lui Peter Dale Scott,  „Statul profund în America. Wall Street, cartelul petrolier și atacul asupra democrației”.
 
Despre acest volum, Richard Falk, profesor emerit de drept internațional, Princeton University afirmă: „Încă o dată, Peter Dale Scott aruncă lumină asupra statului profund american în acest studiu fascinant și fundamental, care arată cum și de ce politica externă a Americii a scăpat de sub control, ajungând chiar să distrugă democrația internă. Această carte indispensabilă beneficiază de o cercetare și de o logică strălucite, convingându-ne că nu putem spera la salvarea republicii dacă nu privim suficient de adânc, pentru a observa puterile întunecate ascunse care trag de mult timp sforile, mai drastic și mai periculos începând cu 11 septembrie.” 
 
Cartea este disponibilă pentru precomenzi la magazinul online Anacronic, AICI. 
 
Peter Dale Scott - Statul profund în America. Wall Street, cartelul petrolier și atacul asupra democrației. Fragment din capitolul 7: Războiul american împotriva terorii. CIA, 11 septembrie, Afganistan și Asia Centrală


Pe parcursul acestui capitol, voi insista asupra activităților șefului Unității Bin Laden a CIA, Richard Blee, în Uzbekistan și Afganistan. Uzbekistan a fost o arie de preocupare nu doar pentru Blee și superiorul său, Cofer Black, ci și pentru Richard Cheney, a cărui corporație Halliburton fusese activă din 1997 sau chiar mai devreme în domeniul dezvoltării rezervelor de petrol din Asia Centrală. Cheney însuși a spus, într-un discurs adresat industriașilor din domeniul petrolier, în 1998: "Nu îmi vine în minte o vreme în care să fi avut o regiune care să fi crescut atât de brusc și să fi devenit atât de importantă din punct de vedere strategic precum Marea Caspică”(1).

Sugerez în acest capitol că scopul, precum și rezultatul protejării celor doi saudiți ar fi putut fi acela de a îndeplini obiectivele lui Cheney, Rumsfeld și ale grupului neoconservator Project for the New American Century (PNAC) de a institui "baze operaționale” în Asia Centrală(2). Vom vedea că un apel telefonic din 11 septembrie al directorului CIA Tenet către Stephen Cambone, o figură cheie a PNAC la Pentagon, a transmis, după cât se pare, unele dintre informațiile privilegiate care nu au ajuns niciodată la FBI.

Această agendă a neoconservatorilor se referea în parte la păstrarea dominației americane și israliene în regiune din motive de securitate și (după cum vom vedea) la crearea condițiilor pentru viitoare acțiuni unilaterale preventive împotriva unor state neprietenoase precum Irak. În mod special, agenda avea drept scop stabilirea de baze noi sigure în Orientul Mijlociu, anticipând anunțul predictibil al lui Donald Rumsfeld din 2003, că Statele Unite "își vor retrage efectiv toate trupele, cu excepția unei părți a  personalului implicat în training”, din Arabia Saudită (3). Parțial însă era concepută și pentru a întări influența americană asupra noilor state eliberate din Asia Centrală în special, cu rezervele lor considerabile, nedemonstrate, de gaz și petrol.

Concluzia alarmantă a lui Fenton cu privire la acțiunile CIA dinainte de atacurile de la 11 septembrie are mai mult sens în contextul acestei agende și al altor trei anomalii revelatoare cu privire la războiul împotriva terorii purtat de Bush. Prima este paradoxul că această presupusă căutare a al-Qaeda a fost realizată în alianță cu cele două națiuni, Arabia Saudită și Pakistan, care sprijineau cel mai activ al-Qaeda în alte părți ale lumii. În acest capitol, vom vedea că serviciile de informații saudite și americane au cooperat într-o manieră care să protejeze, nu să neutralizeze agenții saudiți ai al-Qaeda. 

Cea de-a doua anomalie este că,deși este posibil ca CIA să se fi concentrat pe distrugerea al-Qaeda, Rumsfeld și Cheney au dorit chiar de la început un război de dimensiuni mult mai mari. În septembrie 2001 nu au existat informații care să conecteze atacurile cu Irakul, însă Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, susținut de adjunctul său, Paul Wolfowitz, observa deja pe 12 septembrie că "nu există ținte decente de bombardat în Afganistan și că ar trebui să luăm în calcul bombardarea Irakului, care, spunea el, are ținte mai bune”(4) . Argumentul lui Rumsfeld a fost susținut de o lucrare a Departamentului Apărării, pregătită pentru întâlnirea care a urmat la Camp David, pe 15-16 septembrie; lucrarea "propunea ca «țintele de prioritate imediată pentru acțiunea inițială» să fie al-Qaeda, talibanii și Irak”(5).

Irak fusese o țintă pentru Rumsfeld și Wolfowitz din 1998 cel puțin, când cei doi au semnat o scrisoare PNAC către președintele Clinton în care se cerea "înlăturarea de la putere a regimului lui Saddam Hussein” (6). Irak nu era însă singura țintă a agendei Cheney-Rumsfeld-Wolfowitz, care, începând cu 1992, țintise nici mai mult, nici mai puțin decât dominația globală a Statelor Unite sau, cum o numea fostul colonel american Andrew Bacevich, "hegemonia globală americană permanentă”(7). Era o prioritate maximă pentru neoconservatori. Chiar și înainte de alegerea lui Bush de către Curtea Supremă în decembrie 2000, Cheney era ocupat cu asigurarea posturilor-cheie,la Casa Albă și la Departamentul Apărării, pentru cosemnatarii scrisorii din 1998 (inclusiv pentru Richard Armitage, John Bolton, Richard Perle și pentru alți membri ai personalului PNAC precum Stephen Cambone). 

Interesul neoconilor în răsturnarea lui Saddam a fost documentat într-o literatură foarte vastă. Mai puțină atenție s-a acordat faptului că marile companii petroliere și prietenii lor din Consiliul pentru Relații Externe militau, la rândul lor, încă din 1997, pentru o "revizuire a politicii față de Irak, inclusiv a evaluărilor militare, energetice, economice și politice/diplomatice”(8).

Războiul împotriva terorii a fost îndreptat încă de la început împotriva Irakului. Consilierul pentru securitate națională Condoleezza Rice a ridicat, în 24 septembrie, "problema sponsorizării terorismului de către stat: «Care este strategia noastră cu privire la țările care sprijină terorismul precum Iran, Irak, Libia, Siria și Sudan?»”(9). În memoriile sale, generalul Wesley Clark raportează că,până în noiembrie, chestiunea evoluase într-un plan cincinal al Pentagonului: 

Când m-am întors la Pentagon, în noiembrie 2001, unul dintre ofițerii superiori ai statului major al armatei a avut timp de discuții. Da, suntem încă în grafic cu acțiunea împotriva Irakului, a spus. Dar asta nu era tot. Această acțiune era discutată în cadrul mai larg al unui plan cincinal de campanie, a spus el, și erau în total șapte țări, începând cu Irak, apoi Siria, Liban, Libia, Iran, Somalia și Sudan (10).



Ulterior, Clark a vorbit cu Clubul Commonwealth din San Francisco despre această "lovitură politică” dată de un grup mic. El a relatat că în 1991, în Pentagon, Wolfowitz îi spusese: Statele Unite "au aflat că putem folosi armata […] în Orientul Mijlociu, iar sovieticii nu ne vor opri […] și avem cinci până la zece ani să curățăm acele vechi regimuri clientelare sovietice – Siria, Iran, Irak – înainte ca următoarea superputere să ajungă o provocare pentru noi”(11).

Tot în 2001, fostul ofițer CIA Reuel Marc Gerecht a publicat un articol în The Weekly Standard referitor la nevoia unei schimbări de regim în Iran și Siria (12) . (Gerecht a continuat timp de un deceniu să avertizeze în The Weekly Standard despre amenințarea la adresa celor două popoare.)

În epoca Clinton, Gerecht, ca și Rumsfeld și Cheney, făcuse parte din PNAC, un grup de "vulturi" care cerea atât acțiune contra Irakului, cât și un buget mai mare al apărării, care să "crească semnificativ cheltuielile pentru apărare” în "cauza supremației americane”. Raportul PNAC din septembrie 2000, Rebuilding America’s Defenses, avea multe de spus despre petrolul din Golf și despre importanța păstrării și întăririi "bazelor operative din regiune”(13).  

Este relevant faptul că la sfârșitul anului 2001, după 11 septembrie și declararea războiului împotriva terorii, Statele Unite întemeiaseră deja baze noi în Uzbekistan, Tadjikistan și Kârgâstan, fiind astfel mai bine poziționate pentru a influența comportamentul guvernelor proaspăt eliberate din imensa regiune, plină de petrol și gaze, de la est de Marea Caspică. Pe parcursul acestui capitol, vom vedea că înțelegerea din 2001 de a folosi prima și una dintre cele mai importante dintre aceste baze, Karshi-Khanabad sau K-2 din Uzbekistan, s-a născut dintr-un aranjament anterior al Pentagonului și a fost completată de o înțelegere de colaborare a CIA, negociată în 1999 de către Richard Blee de la "grupul Alec Station”, o figură centrală a acestui capitol. Cei mai mulți americani nu știu că în 11 septembrie Forțele Speciale ale Statelor Unite erau deja la K-2, într-o misiune de antrenament a uzbecilor și că în 22 septembrie, cu două săptămâni înaintea unei înțelegeri militare formale americano-uzbece, "CIA își trimitea echipele pe masiva bază aeriană Karshi-Khanabad sau K-2 din sudul Uzbekistanului, unde inginerii militari ai Statelor Unite reparau pista”(14).

O a treia anomalie este că războiul împotriva terorii a condus la o creștere dramatică a recursului la teroare și chiar tortură din partea Americii înseși, uneori îndreptate împotriva cetățenilor americani. În acest context, este relevant faptul că Rumsfeld și Cheney, participând la supersecretulproiect Ziua Judecății al Departamentului Apărării, luaseră parte și la planurile Continuității în Guvernare (COG) de a submina Legea Drepturilor prin supravegherea și detenția fără mandat a dizidenților(15). Aceste planuri, născute din frica față de comuniști din anii mccarthyști 1950, au reprezentat baza planurilor elaborate ale Pentagonului și ale altora de a face față protestelor antirăzboi îndreptate împotriva gândurilor de dominație globală ale Pentagonului. 

După cum am afirmat în altă parte, Statele Unite cheltuiesc acum miliarde de dolari anual pentru siguranța internă, în mare parte datorită credinței, exprimate de colonelul de marină Oliver North, că războiul din Vietnam a fost pierdut pe străzile Americii, iar această piedică în calea operațiunilor militare ale Statelor Unite trebuie îndepărtată(16) . Cheney și Rumfield, ca participanți la așa-zisul "Proiect Ziua Judecății pentru Continuitate în Guvernare" (COG), au avut legătură și cu acest demers(17). Pe scurt, 11 septembrie a împlinit obiective urmărite de mult de un grup mic de oficiali, legate de politici radicale noi în Centrul Asiei și în interiorul Americii. 

Crima sugerată de cercetarea meticuloasă a lui Fenton este dificil și dureros de luat în calcul. America se află astăzi în criză din cauza activităților băncilor "prea mari pentru a cădea", care, după cum s-a subliniat, erau și "prea mari pentru a merge la închisoare" – pentru că a le pedepsi ca pe infractori ar pune în pericol structura financiară deja amenințată a Americii(18). Acest capitol se ocupă de ceva analog, de ceva ce ar putea să fi fost o crimă "prea mare pentru a fi pedepsită". 
După cum se va vedea din acest capitol, 11 septembrie are alte puncte în comun cu asasinarea lui John F. Kennedy.

Note:

1) Repet ce am spus într-o notă din capitolul anterior: credința că a existat o operațiune comună a guvernului Statelor Unite și a oficialilor saudiți, împreună cu cel puțin câțiva dintre presupușii deturnători trebuie separată de atentatul care a vizat dărâmarea turnurilor World Trade Center

2) Lutz Kleverman, "The New Great Game”, Guardian (Londra), 19 octombrie 2003, http://www.guardian.co.uk/business/2003/oct/20/oil.  

3) Lutz Kleverman, "The New Great Game”, Guardian (Londra), 19 octombrie 2003, http://www.guardian.co.uk/business/2003/oct/20/oil.  

4) "US Pulls out of Saudi Arabia”, BBC News, 29 aprilie 2003, http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/2984547.stm. 

5) Richard A. Clarke, Against All Enemies: Inside America’s War on Terror (New York, Free Press, 2004), 31.

6) Bradley Graham, By His Own Rules: The Ambitions, Successes, and Ultimate Failures of Donald Rumsfeld (New York, PublicAffairs, 2009), 290. 

7) PNAC, Scrisoare către președintele Clinton despre Iraq, 26 ianuarie 1998, http://www.newamericancentury.org/iraqclintonletter.htm (site închis).

8) Gary Dorrien, Imperial Designs: Neoconservatism and the New Pax Americana (New York, Routledge, 2004). Bacevich vorbea despre un memoriu din 1992, scris de către Wolfowitz pentru secretarul Apărării de atunci, Cheney, cerând ca America să păstreze puterea de a acționa unilateral. Vezi Lewis D. Solomon, Paul D. Wolfowitz: Visionary Intellectual, Policymaker, and Strategist (New York, Praeger, 2007), 52; Andrew Bacevich, American Empire: The Realities and Consequences of U.S. Diplomacy (Cambridge, MA, Harvard University Press, 2002), 44.

9) Baker Institute, Rice University and Council on Foreign Relations, "Strategic Energy Policy: Challenges for the 21st Century”, raportul trupei de asalt, 40, http://www.cfr.org/energy-policy/strategic-energy-policy-challeges-21st-century/p3942, discuția, în Scott, Road to 9/11, 189. Scotland Sunday Herald, 6 octombrie 2002, a pretins că vicepreședintele Cheney însuși a cerut Raportul trupei de asalt și că fostul Secretar de Stat al Statelor Unite James Baker i-a dat Raportul lui Cheney. Am fost asigurat că niciuna dintre afirmații nu este adevărată.  

10) Bob Woodward, Bush at War (New York, Simon & Schuster, 2002), 131. Cu mult mai devreme, în 11 septembrie, oficialul Departamentului Apărării Stephen Cambone a înregistrat notele din conversația sa cu Rumsfeld: "nevoie de țintă în scurt timp – Acționați în forță – căutați peste tot, chiar dacă are legătură sau nu” (Julian Borger, "Blogger Bares Rumsfeld’s Post 9/11 Orders”, Guardian, 24 februarie 1006, http://www.theguardian.com/world/2006/feb/24/freedomofinformation.september11). 

11) Wesley Clark, Winning Modern Wars (New York, PublicAffairs, 2003), 130.

12) Wesley Clark, "Talk to Commonwealth Club”, 3 octombrie 2007, http://www.youtube.com/watch?v=Ha1EhovONU (site închis).

13) Nicholas Lemann, "The Next World Order”, New Yorker, 1 aprilie 2002, http://www.newyorker.com/magazine/2002/04/01/the-next-world-order. 

14) "Rebuilding America’s Defenses: Strategy, Forces and Resources for a New Century: A Report of the Project for the New American Century”, septembrie 2000, 17, 27, www.newamericancentury.org/RebuildingAmericasDefenses.pdf.

15) Ahmed Rashid, Descent into Chaos: The United States and the Failure of Nation Building in Pakistan, Afghanistan, and Central Asia (New York, Viking, 2008), 70, 69; citând Ahmed Rashid, "US Builds Alliances in Central Asia”, Far Eastern Economic Review, 1 mai 2000: „CIA și Pentagonul au colaborat strâns cu armata uzbecă și serviciul secret al acestei țări din 1997, oferind pregătire, echipament și consiliere, cu speranța folosirea Forțelor Speciale uzbece pentru a-l scoate pe Osama bin Laden din Afganistan, lucru pe care l-am descoperit în timpul unei călătorii la Washington, în 2000”.

16) Vezi Capitolul 9.

17) Peter Dale Scott, Road to 9/11: Wealth, Empire, and the Future of America (Berkeley, University of California Press, 2007), 9.

18) Estimările cheltuielilor anuale pentru Afacerile Interne sunt în jur de un trilion de dolari. Vezi Stephan Salisbury, "Weaponizing the Body Politic”, TomDispatch.com, 4 martie 2012, http://www.tomdispatch.com/post/175511/tomgram%3A_stephan_salisbury%2C_weaponizing_the_body_politic/#more.