Eric Stemmelen (foto), fost director de programe la televiziunea France 2, a explicat mecanismele cenzurii de presă, care sunt mai ales de natură psihologică.

În cadrul unei emisiuni realizate de Pour.press, Stemmelen a făcut distincția între așa-numiții ziariști care fac parte din „Castă” și ziariștii de rând.

În ce îi privește pe primii, lucrurile sunt foarte simple:

„Când prezentatorul programului matinal de la Europe 1 este plătit cu 38.000 de euro pe lună, merită să spui orice pentru acești bani.”

Stemmelen a explicat și cum stau lucrurile în cazul ziariștilor de rând:

„Te autocenzurezi din frica de a nu fi dat afară pur și simplu... Sunt mulți care nu au câtuși de puțin intenția să ajungă în șomaj!

Și fostul director de la France 2 a conchis:

„Așadar, sistemul e blocat. Nu este nevoie de cenzură, există o autocenzură...”

Stemmelen a explicat și cum sunt simulate diversitatea și pluralismul de opinii în acest circ jurnalistic:

„În al doilea rând, sistemul este mai eficient în măsura în care există COPY-PASTE, adică reproducerea din surse aparent diferite a aceluiași discurs. Când opinia se confruntă cu faptul că articolul din Le Figaro este în realitate identic cu cel din Libération, care este de fapt identic cu cel din L’Obs, care este la fel cu cel din Le Monde... deși este vorba de surse diferite, cu, zice-se, un pluralism, o diversitate... Dar toate spun același lucru. Iar publicul își spune: Acesta este adevărul!, de vreme ce organe de presă atât de diferite spun același lucru. Doar că nu există nici o diferență, aparțin toate unor miliardari care sunt amici unii cu alții și nu au nevoie să se consulte ca să zică același lucru.”