ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Miliardarul George Soros este un megaloman care nu doar că se crede un zeu, dar se bucură să se poarte ca un zeu, scrie The American Thinker. „Este un fel de boală să te consideri un fel de zeu, creatorul tuturor lucrurilor, dar mă simt confortabil acum în legătură cu acest lucru, de când am început să trăiesc asta”, s-a lăudat acesta mai demult în fața reporterilor de la The Independent

Complexul „Sunt un zeu”, îmbinat cu amoralitatea și ideile sale bizare despre societate, îl fac pe magnatul de 92 de ani să fie extrem de periculos pentru democrații, în special pentru America, notează cunoscuta publicație conservatoare din SUA. Avertismentul este clar formulat în cartea recentă a lui Matt Palumbo, „The Man Behind the Curtain: Inside the Secret Network of George Soros” („Omul din spatele cortinei: în interiorul rețelei secrete a lui George Soros”), care documentează deceniile în care Soros a condus tranzacții financiare, operațiuni politice și rețele ale depravării. Oferim recenzia cărții, realizată de The American Thinker:  

La începutul cărții, Palumbo evidențiază amoralitatea lui Soros, pe care a asimilat-o probabil atunci când familia sa de evrei maghiari au pretins a avea identitate creștină și a colaborat cu naziștii invadatori. Adolescentul Soros l-a însoțit pe pretinsul său naș, care a inventariat proprietățile confiscate de la familiile evreiești trimise în lagărele de concentrare. Totuși, acesta a mărturisit că nu simte nicio vinovăție, ci doar detașare.

„Eram doar un spectator; proprietatea era luată. Nu am avut niciun rol în confiscarea acelei proprietăți. Prin urmare, nu aveam nici un sentiment de vinovăție”, a spus Soros într-un interviu din 1998 pentru 60 Minutes. Mai târziu, și-a asemănat acțiunile de atunci cu speculațiile sale pe piață. „În mod amuzant, este ca pe piețe – dacă nu aș fi fost acolo, altcineva le-ar fi confiscat oricum”. El povestește despre acea perioadă ca a fost „probabil cel mai fericit an din viața mea” și „o experiență foarte fericită și însuflețitoare”.

Pe lângă orgoliu și amoralitate, două idei majore l-au stăpânit Soros. El are o teorie personală despre „reflexivitate” și filozofia lui Karl Popper, „guru”-ul său la London School of Economics (LSE). În timp ce „reflexivitatea” poate fi doar o dambla a unui speculator excentric, ideile lui Popper, promovate prin banii lui Soros, ar putea aduce lumea liberă într-un iad anarhist dezlănțuit de stânga.

Mai simplu spus, teoria reflexivității se bazează pe ideea că lumea este foarte complexă, astfel că oamenii folosesc modalități mai simple de interpretare precum generalizări, dihotomii, metafore și reguli de decizie. Acestea, la rândul lor, afectează realitatea prin schimbările pe care le provoacă în comportamentul uman. Soros crede că, în speculații, acest concept l-a ajutat să își dea seama când percepția și realitatea sunt suficient de opuse pentru a putea stabili mize mari.

În acest mod se derulează afacerile lui Soros. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este obsesia lui de a pune în aplicare ideile lui Popper. În „Societatea deschisă și dușmanii ei”, Popper susține că nicio filosofie nu deține adevărul, nicio societate nu este superioară alteia, iar culturile „închise” sunt întemeiate pe tabuuri și pe o versiune unică a realității. În cuvintele lui Soros, în culturile „deschise”, „nimeni nu are monopolul asupra adevărului; o societate care nu este dominată de stat sau de vreo ideologie anume, în care minoritățile și opiniile minorităților sunt respectate.”

Teoria respectivă pare prea idealistă. Dar, citându-l pe Eduardo Andino de la Philanthropy Daily, Palumbo subliniază că, dacă grupurile trebuie să renunțe la „adevărul lor”, societatea deschisă devine adevărul general în funcție de care trebuie să trăiască membrii acesteia, fără a mai rămâne loc de diversitate. Vedem cum conservatorii și alți oameni care nu urmează impulsurile anarhice ale stângii sunt denunțați ca fiind „autoritari”.

Această situație este cauzată în mare parte de faptul că Soros a finanțat cauze de stânga precum Antifa și BLM (Black Lives Matters) prin Fundația pentru o Societate Deschisă (OSF), ONG-ul pe care l-a înființat cu 32 de miliarde de dolari, cheltuiți pentru crearea de tulburări sociale. El este cel mai mare donator din politica americană, cheltuind miliarde pentru proiecte politice în 37 de țări, pentru peste 50.000 de granturi. Cu aplomb de sociopat, el a destabilizat și răsturnat guverne, a distrus monede și a atacat democrații și instituții occidentale, totul în numele libertății, drepturilor omului și echității.

Când guvernul președintelui Eduard Shevardnadze a căzut în 2003, Soros a spus că aceasta este voința poporului georgian și că nu are nimic de-a face cu ceea ce s-a întâmplat. Câteva luni mai târziu, el a declarat pentru New York Times: „Sunt încântat de ceea ce s-a întâmplat în Georgia și sunt foarte mândru că am contribuit la asta.”

Proiectele inițiale ale lui Soros au inclus activități anticomuniste în Polonia, înlăturarea unui președinte ales democratic în Ucraina și intervenții anti-Gorbaciov în Rusia. În calitate de globalist, el vede Uniunea Europeană ca fiind „întruchiparea ideii de societate deschisă”, în care statele conduse de aceleași principii renunță la suveranitatea în numele „binelui comun”.

Cea mai mare misiune a lui Soros este căderea Americii, pe care o consideră cel mai mare impediment în fața unei societăți deschise. S-a amestecat în politica prezidențială americană în 2003. A înființat numeroase organizații de stânga pentru a influența societatea americană. Fiind grupuri scutite de impozite, aceste organizații primesc fonduri nelimitate și sunt folosite pentru a influența alegerile.

Folosindu-și influența asupra mass-mediei, universităților și Casei Albe, Soros a reușit să-și promoveze ideile despre rasism, ecologie și conservare, bunăstare pentru imigranții ilegali, legalizarea drogurilor, slăbirea pedepselor pentru infracțiuni, înregistrarea automată a alegătorilor, anularea studenților. În egală măsură, el a promovat agende socialiste, cum sunt creșterea dependenței de stat, sindicalizarea tuturor locurilor de muncă și promovarea diversității rasiale și de gen.

În 2015, Soros a început să îi sprijine pe procurorii de stat care voiau să demonteze sistemul de justiție penală, descriindu-l – ca și America însăși – drept fundamental rasist. Potrivit lui Soros, trebuie să „dăm vina pe sistem, nu pe criminal, care este adevărata victimă”.

După ce a donat masiv în campania lui Barack Obama pentru alegerile prezidențiale și Senat și în campania lui Hillary Clinton, Soros a cheltuit și mai mulți bani pentru a-l învinge pe Donald Trump la alegerile din 2020. El a declarat la Forumul Economic Mondial că agenda lui Trump „America pe primul loc” este împotriva proiectului globalist. În ciuda faptului că a criticat influența banilor în politică, Soros a injectat 81 de milioane de dolari (inclusiv 70 de milioane de dolari din banii proprii) prin intermediul Democracy PAC. Folosind pandemia drept scuză, prin banii săi a încercat să crească numărul voturilor prin corespondență, creând șansele de manipulare și fraudare a voturilor.

În același an, Soros a alocat peste 63 de milioane de dolari pentru a promova progresismul în învățământul superior, începând cu Universitatea Central Europeană (CEU) din țara sa natală, Ungaria. Atunci când Viktor Orban l-a dat afară din Ungaria pentru că a sprijinit instalarea în masă a refugiaților în Europa, Soros și-a direcționat finanțările către universitățile din America și din alte țări.

De asemenea, cartea lui Palumbo, documentată minuțios, detaliază despre influența lui Soros în mass-media, inclusiv în școlile de jurnalism. „Verificării de fapte” sunt puși să-i șteargă trecutul infam. Astfel, el poate modela narațiuni și îi poate viza pe cei care nu îi împărtășesc viziunea globalistă (acești oponenți sunt cenzurați și eliminați). În timp ce se pregătește sa-și perpetueze influența dincolo de mormânt prin fiul său Alexander, prin a doua sa soție, Susan Weber, și alți acoliți, societățile libere din întreaga lume trebuie să se pregătească pentru o lungă bătălie.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews