Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (1)

• IC XC NI KA 01.01.2025 17:19

  • Predică la Tăierea împrejur a Domnului - Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria
  •  
  • Această tăiere-împrejur NU era un lucru de ajuns spre mântuire, CI o închipuire și o umbră a Evangheliei.
  •  
  • Părinților, fraților și iubiți credincioși,
  •  
  •  
  •  
  • Astăzi, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, Bi­se­rica Răsăritului, prăznuiește Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca și pe Marele Vasile, adică pe Sfântul Vasile cel Mare. În predica ce urmează vom vorbi puțin despre acest prealuminat praznic al Tăierii-împrejur.
  •  
  • Mai întâi, să știți că, înainte cu 2406 ani de venirea Domnului nostru Iisus Hristos, a trăit un patriarh preafe­ricit, ales de Dumnezeu, Avraam, din a cărui seminție, DUPĂ credință, ne tragem TOATE popoarele pământului.
  •  
  • NU NUMAI poporul evreiesc, ci toate popoarele, după cre­din­ță. Căci zice Sfânta Scriptură: „Și a crezut Avraam lui Dumnezeu și i-a socotit lui întru dreptate” (Facerea 15, 6). Deci toți care cred în Dumnezeu se numesc „fiii lui Avraam” după cre­dință, NU după trup, CUM este poporul evreu.
  •  
  • Dumnezeu a dat poruncă acestui patriarh ca toți copiii care se vor naște de parte bărbătească să fie tăiați împrejur la marginea trupului lor, ca semn de legătură veș­nică între seminția lui și Dumnezeu, Ziditorul său.
  •  
  • Iar marele apostol Pavel zice: „TOATE cele mai înainte de Lege și cele din Legea veche au fost UMBRA celor viitoare”. Avra­am trăiește înainte de Legea veche cu 430 de ani.
  •  
  • Câte s-au întâmplat pe vremea patriarhilor și a proorocilor în tot cursul Legii vechi, toate au fost umbră și închipuire a ce­lor ce erau să fie la plinirea vremii, toate aveau să se de­să­vârșească adică în Legea darului, prin venirea în lume a lui Dumnezeu Cuvântul.
  •  
  • Așadar, după cum toate au închipuit pe cele desăvârșite din Legea darului, așa și tăierea-împrejur, ca­re era un legământ între Dumnezeu și Avraam, a ÎNCHIPUIT botezul din Legea darului, sau ușa tainelor crești­nești, cum mai este numit.
  •  
  • De aceea botezul se face la opt zile de la nașterea pruncului, așa cum în Legea veche pruncii se tăiau împrejur de către preoți în templu, la locul tăierii-împrejur, la opt zile de la naștere, când li se punea și numele.
  •  
  • Această tăiere-împrejur nu era un lucru de ajuns spre mântuire, ci o închipuire și o umbră a Evangheliei.
  •  
  • Ați auzit în Apostolul de astăzi că s-a zis:
  •  
  • „că ne-am tăiat împrejur cu tăiere nefăcută de mână”,
  •  
  • cu tăierea poftelor trupului, care sunt căile păcatului. Câți în Hristos ne-am botezat, în moartea Lui ne-am îngropat prin botez și am primit această tăiere-împrejur duhovnicească, nefăcută de mână, care se lucrează NUMAI de Duhul Sfânt, FĂRĂ mâ­nă omenească.
  •  
  • Dar oare pentru care pricini Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a primit tăierea-împrejur cea trupească a Legii vechi.
  •  
  • Dumnezeieștii Părinți spun că pentru șapte pricini Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a primit tăierea-împrejur a trupului Său. Au fost șapte pricini binecuvântate pentru a se întări Legea darului, ca În­suși Dumnezeu, Cel Ce nu avea păcate, să primească cele ale Legii.
  •  
  • Întâia pricină a fost ca să arate la toată lumea că El a venit cu trup în lume, că în adevăr a avut trup ome­nesc, nu cum au inventat unii eretici că s-a născut cu un trup de nălucă.
  • Că dacă era cu trup nălucit, cum era să se taie împrejur trupul, să curgă sânge din el? Deci s-a tăiat împrejur mai întâi ca să se arate că a venit în trup. „Și Cuvântul Trup S-a FĂCUT – cum spune Dumne­ze­ies­cul Evan­ghelist – și S-a SĂLĂȘLUIT între noi” (Ioan 1, 14).
  •  
  • A doua pricină pentru care Hristos Mântuitorul lu­mii S-a tăiat împrejur a fost ca să plinească Legea dată de Dumnezeu lui Avraam; ca să nu pară că a venit să strice Legea. Mântuitorul a împlinit Legea, primind până și tăierea-împrejur. Dar fariseii și cărturarii zavistnici, in­vi­di­oși și răi, spuneau că a venit să strice Legea. Dar Hristos le-a arătat: „Să nu socotiți că am venit să stric Le­gea sau Proorocii; NU-am venit să STRIC, ci să ÎMPLINESC” (Matei 5, 17). N-a venit să o strice, ci să o desăvârșească, să o facă cu totul desăvârșită și preasfântă. Deci, a doua pri­cină pentru care Hristos a primit tăierea-împrejur a fost ca să PĂZEASCĂ Legea dată lui Avraam de Dumnezeu, Părintele Său, sau mai bine zis de Însuși El, că El este Una cu Tatăl.
  •  
  • A treia pricină pentru care Hristos a primit tăierea-îm­pre­jur a fost ca să ne slobozească pe noi din robia Legii și de tăierea-împrejur cea după trup. A venit Însuși Cel fără de păcate și a primit tăierea-împrejur, ca pe noi, fiii Săi după dar, să ne SLOBOZEASCĂ de această dureroasă și prea gro­so­lană tăiere-împrejur care se făcea cu mână de om, să ne aducă altă tăiere-împrejur, mult mai desăvârșită, mai adâncă, mai sfântă și mai curată decât cea din Legea veche.
  •  
  • A patra pricină pentru care Hristos Mântuitorul lu­mii S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să ne învețe pe noi A ASCULTA. A venit să asculte pe Părintele Său până la moarte – și moarte pe Cruce. Deci, așa cum a ascultat până la patimă de Părintele Său, așa și acum, la naștere, a ascultat să primească tăierea-împrejur cea a trupului Său Sfânt și Preacurat și Nevinovat, ca să arate că e ascultător Pă­rin­te­lui Său, ÎMPLININD porunca cea veche dată lui Avraam de El.
  •  
  • A cincea pricină pentru care S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să meargă înainte ca un conducător sau ÎNAINTEMERGĂTOR în toată fapta cea bună și să învețe pe fiii Săi du­pă dar și pe tot neamul creștinesc și să le arate că din fra­geda Sa copilărie, din fapte, El este gata să sufere toa­te și să împlinească toate poruncile Legii, nu să le strice; să primească cele ale Legii, cum i-a spus lui Ioan la Ior­dan: „Lasă acum, că se cade nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Care? Nu cea din Legea darului, ci pe cea din Legea umbrei, toate ale Legii vechi.
  •  
  • A șasea pricină pentru care Mântuitorul nostru S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să ne ARATE mila, îndurarea, dra­gostea cea nemărginită și bunătatea Sa. Fiind un prunc nevinovat, preasfânt și preacurat, de la cea mai mică vârstă, că era numai de opt zile, a început să-Și verse sân­gele pentru noi și pentru mântuirea noastră. Ce ne­voie a avut El de tăierea-împrejur, dacă era Fiul și Cu­vân­tul lui Dumnezeu după ființă, nu după dar și după cauză, ci după voie și după putere? Dar a vrut să arate dragostea Sa cea nemărginită. El pare a zice: „Îndată ce M-am îmbrăcat cu trup și am primit să fiu născut din Fecioara și Pururea Preacu­rata Maria, vreau să vă arăt dragostea cea ne­măr­ginită. De aceea nu numai că am pogorât cerul și M-am pogorât Eu Însumi și am venit prin pântecele unei Fe­cioare, ci și de aici înainte VOIESC SĂ VĂ ARĂT cu câtă dra­goste am să vă mântuiesc. Căci vreau să-Mi vărs sângele preascump și preacurat, pe care l-am luat din sângele Fecioarei celei preasfinte, pentru voi și pentru mântuirea voastră, ca să vă povățuiesc și pe voi către dragostea Mea. Căci mai înainte de a Mă iubi voi pe Mine, vreau să vă arăt câtă dragoste am Eu față de voi, că încă din prun­cie vreau să-Mi vărs sângele și să primesc cele ale Legii pentru voi”.
  •  
  • A șaptea pricină pentru care Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a lăsat tăiat împrejur a fost PECETLUIREA tăierii-împrejur. A pecetluit-o pe ea Preabunul nostru Mântuitor și a arătat încetarea tăierii-împrejur celei după trup, a Legii vechi adică. Aceea, după cum v-am spus mai sus, a ținut 2406 ani, adică de la Avraam până la Hristos. Dumnezeu a cir­cumscris-o acum prin cuvântul Său și a pecetluit-o cu altă tăiere-împrejur. Căci de acum înainte NU va mai fi tăiere-împrejur făcută de mână, ci altă tăiere-împrejur, mai înaltă, mai duhovnicească, cum i-a spus lui Ieremia des­pre sărbătoarea sâmbetei: „Voi face ALT POPOR NOU și ALT NUME NOU voi da și altă sărbătoare vor ține” (Coloseni 2, 16). A pus duminica în locul sâmbetei și alt nume, Noul Israel, în locul celui vechi – căci așa se numesc CREȘTINII.
  •  
  • Deci pricina a șaptea a fost pecetluirea pentru veș­ni­cie și oprirea de a nu se mai tăia cineva împrejur după Hristos, dintre cei ce cred în El. Căci trebuie să se NASCĂ o altă tăiere-împrejur, prin credință, cum o numește Dum­ne­zeiescul Părinte Maxim:
  •  
  • tăierea-împrejur cea în duh, a ini­mii („Filocalia”, vol. II, p. 136).
  •  
  • De aceea marele Apostol Pavel spune: „În Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ce­va, nici netăierea împrejur”,
  •  
  • CI „făptura cea nouă”.
  •  
  • Care făp­tură nouă?
  •  
  • Când ne-am făcut noi și făptură no­uă?
  •  
  • În Sfânta Taină a Botezului.
  •  
  • El este tăierea-împrejur du­hov­ni­cească, nevăzută, nefă­cu­tă de mână, prin care ne-am făcut ȘI făptură nouă, prin Hristos Iisus.
  •  
  • Deci botezul este tăierea-împrejur a tot crești­nul, tăierea-împrejur nu tru­pească, ci duhovni­ceas­că, preasfântă și mântuitoare, plină de toată curățenia și sfințenia lui Dumnezeu.
  •  
  • Dumnezeiescul Părinte Maxim Mărturisitorul, ma­re­le filosof duhovnicesc și coroana teologiei grecești din se­colul al VII-lea, cel mai mare teolog al vremii ace­leia, arătându-ne tăierea-împrejur cea duhovnicească a creș­ti­ni­lor, zice:
  •  
  • „Tăierea-împrejur cea duhovnicească este tăie­rea-împrejur a simțirilor pătimașe ale sufletului ra­țio­nal că­tre toate cele ce se nasc și pier” (tot acolo, la cap. 41).
  •  
  • Toate câte le vedem în jurul nostru și se află în timp și spațiu, toate sunt supuse timpului și prefacerii, toa­te se nasc și iarăși pier.
  •  
  • Numai Dumnezeu rămâne veș­nic NESCHIMBAT.
  •  
  • El este, cum au zis Dumnezeieștii Pă­rinți, Unitate în Treime și Treime în Unitate, ființă din Si­neși, existând din Sineși, pururea nemișcată, care pe toa­te le mișcă.
  •  
  • El este motorul cel duhovnicesc al Univer­su­lui,
  •  
  • Care mișcă toate zidirile Sale și prin prefacere le schim­bă și le înnoiește.
  •  
  • Deci, tăierea-împrejur cea duhov­ni­cească și adevărată este tăierea și lepădarea simțirii pă­timașe, ADICĂ A SIMȚRII SUFLETULUI CĂTRE TOATE CARE SE NASC ȘI P I E R.
  •  
  • Care-s acelea?
  •  
  • Mâncarea, băutura, slava deșartă, mânia, bogăția și câte ca acestea.
  •  
  • Toate se nasc și pier.
  •  
  • Sufletul TREBUIE SĂ LE TAIE de la el pe acestea.
  •  
  • Această tăiere-împrejur duhovnicească, a minții și a inimii omului, taie de la ele PĂCATELE, ori de ce natură ar fi ele, fie din partea rațională, fie din partea cea poftitoare, sau din partea mânioasă a sufletului său, pe cele dinlăuntru sau din afară, sau de la zidire, sau de la trup, sau în orice fel, le taie și n-are nici o aplecare către ele.
  •  
  • Aceasta-i ADEVĂRATA tăiere-împrejur a inimii în duh, cum am zis mai sus.
  •  
  • Dar în Scriptură se vorbește de o în­doită tăiere-împrejur. Când s-a întâmplat a doua? Când Isus al lui Navi a intrat în pământul făgăduinței, i-a spus Dumnezeu să facă tăierea-împrejur, căci cât au umblat evreii patruzeci și doi de ani prin pustia Arabiei, au murit toți cei ce au cârtit împotriva lui Moise că i-a scos din Egipt și toți cei buni de război, iar poporul născut pe cale, în pustiu, după ieșirea din Egipt, nu erau tăiați îm­pre­jur, că n-au mai avut ei când să se taie împrejur, să îm­pli­nească ale Legii. Așa arată Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți.
  •  
  • Pentru aceasta Isus al lui Navi a primit poruncă de la Dumnezeu, după ce au trecut Iordanul, înainte de a lua și dărâma ei Ierihonul.
  •  
  • I-a spus Dumnezeu: „Fă cuțite tăioase de cremene și taie împrejur pe fiii lui Israel a do­ua oară” (Iosua 5, 28). Și aceasta s-a chemat tăierea tăierii-împrejur în pă­mân­tul făgăduinței.
  •  
  • Dar în Legea darului, știți care era tă­ie­rea-împrejur, adică a doua tăiere-împrejur, du­hov­ni­cească?
  •  
  • Este DESĂVĂRȘIREA, este cea de a doua treaptă a urcu­șu­lui duhovnicesc; este aceea care se numește de către Dum­ne­ze­ies­cul Maxim „seceriș al secerișului sufletului rațional”, sau „sâmbăta sâmbetelor”, în teologia lui cea despre sâm­bete.
  •  
  • Care e deci tăierea-împrejur în duh, în Legea darului?
  •  
  • Dacă tăierea-împrejur este LEPĂDAREA simțirii pătimașe a sufletului nostru către cele ce se nasc și pier, apoi tăierea tăierii-împrejur este mult mai înaltă.
  •  
  • Auzi ce spune Sfântul Maxim: „Este desăvârșita lepădare și tăiere a V O I L O R trupului și ale pornirilor celor sufletești ale sufletului, chiar a celor firești, către cele ca­re se nasc și pier”.
  •  
  • Va să zică, aici nu leapădă NUMAI pă­ca­tul prin lucrare, ci și prin G Â N D.
  •  
  • Nici măcar să nu gân­dim cele pătimașe!
  •  
  • Tăierea-împrejur este desăvâr­șita lepădare a tuturor voilor celor pătimașe și mișcărilor pătimașe ale sufletului și a mișcărilor firești ale lui.
  •  
  • Su­fletul și trupul, cu mișcările lor firești de a mânca, de a bea, de a se odihni și multe MIȘCĂRI de acestea, cum e aceea de a se MÂHNI și a se BUCURA.
  •  
  • Prin tăierea-împrejur, care e cea mai Î N A L T Ă și duhovnicească tăiere-împrejur, omul se oprește nu numai cu lucrul de la a­ceste mișcări firești ale trupului de a păcătui, ci și cu gân­dul.
  •  
  • Ea e depărtarea și tăierea desăvârșită chiar și cu gândul a simțirilor și mișcărilor firești ale sufletului către cele ce se nasc și pier, adică către toată zidirea simțită și văzută,
  •  
  • ca omul să iubească NUMAI și NUMAI pe Dumnezeu,
  •  
  • retrăgându-și mintea din simțire și lipind-o nu­mai de Dumnezeu, prin contemplarea naturală în duh („Filocalia”, vol. II, p. 138).
  •  
  • Și aceasta este treapta a doua a urcu­șu­lui duhovnicesc, după toți Dumnezeieștii Părinți.
  •  
  • Iar a tre­ia treaptă este ÎNDUMNEZEIREA după dar și teologia mis­tică (cunoașterea tainică a lui Dumnezeu).
  •  
  • Frații noștri, vorbim de lucruri așa de MARI.
  •  
  • Să ne AJUTE Mântuitorul să TĂIEM de la noi poftele spurcate, pa­ti­mile, aplecarea noastră către mâncări și băuturi, către somn, către ură, către iubirea de argint, către iubirea de plăceri, către iubirea de răzbunare, către beție, către fu­rie, către toate răutățile.
  •  
  • Când vom tăia din mintea noas­tră cu toată puterea acestea, și nici cu gândul nu vom greși ceva și le vom lepăda pe toate de la noi prin adu­ce­rea aminte și prin iubirea de Dumnezeu, ATUNCI suntem tăiați la inimă în duh, cu tăierea nefăcută de mână a lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru și ne-am făcut o făptură nouă și oameni noi
  •  
  • și n-avem nevoie de tăierea-împrejur cea grosolană a trupului, care se mărginea doar la atâta, cum spune Pavel:
  • „să aibă nevoie să se laude în trupul nostru”.
  •  
  • Ei voiau să se laude numai că sunt sămânța lui Avraam prin aceea că erau tăiați împrejur, iar ÎNCOLO erau plini de ură, plini de zavistie, plini de fățărnicie, plini de în­gâmfare, plini de cutezanță de sine, de încredere în sine și de RĂUTATE ÎMPOTRIVA LUI HRISTOS.
  •  
  • Și aceasta li se părea că le ajută lor: tăierea-împrejur a trupului.
  • Nu!
  • Ei erau ne­tăiați împrejur, cum a zis Dumnezeiescul Arhidiacon Ște­fan înainte de moartea sa: „Voi, cei tari în cerbice și ne­tăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt; precum părinții voștri, așa și voi!” (Faptele Apostolilor 7, 51).
  •  
  • Așa i-a mustrat preasfântul acela mar­tir și apostol, înainte de a-și da duhul, pe farisei și pe căr­turari, că sunt netăiați împrejur la inimă, la urechi, adică orbi, surzi și împietriți și nu văd ei răutatea și zavistia care-i mănâncă și-i roade, NEPRIMIND ADEVĂRUL lui Hristos.
  •  
  • Dacă zavistuim, hulim, urâm, dacă poftim răzbu­na­re, argint, desfrâu, beție, lăcomie, corupție, NU suntem tăiați împrejur.
  •  
  • În acest caz, nici noi, creștinii, NU avem tăierea-împrejur cea duhovnicească.
  •  
  • D E Ș I ne-am botezat și ne-am lepădat de satana și de toate lucrurile lui, sun­tem și noi netăiați împrejur la inimă, la urechi și la ochi, suntem O R B I Ț I de satana și de momelile lui.
  •  
  • Deci, să ne ajute Mântuitorul și să nu fim și noi ca fariseii și cărturarii de altădată, netăiați împrejur la ini­mă și la urechi și la ochi.
  •  
  • Să deschidem ochii inimii și ure­chile sufletului, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și să deschidem ochii minții, să veghem și
  •  
  • să primim
  •  
  • pla­nul lui Dumnezeu de mântuire a lumii
  •  
  • și să facem po­run­cile Lui,
  •  
  • să tăiem de la noi tot păcatul: și din lucrare și din poftă și din gândire.
  •  
  • NUMAI atunci DOVEDIM că sun­tem tăiați-împrejur cu tăiere nefăcută de mână, cu tăierea-împrejur cea duhovnicească, nu a Legii vechi, ci a Legii darului. Amin.

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.