Acești Sfinți Doctori fără de arginți Cosma și Damian din Roma au trăit în zilele împăratului Carin. Din sinaxar aflăm că ei erau frați, iar după ce au deprins meșteșugul doctoriei au început să vindece atât oamenii, cât și animalele. Nu cereau în schimb bani sau alte bunuri de valoare, ci doar mărturisirea credinței față de Iisus Hristos. Au urmat întocmai cuvintele Mântuitorului: „în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10:8). Din cauza invidiei și a răutății oamenilor din cetate, care nu Îl aveau pe Hristos în inimile lor, au fost pârâți la împărat cum că ar face vindecări prin farmece. Ajunși în fața împăratului Carin, au fost amenințați cu fel și fel de chinuri.

 

Dar, în timp ce împăratul îi amenința, dintr-o dată obrazul lui s-a întors la spate. Cum Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, Sfinții Cosma și Damian l-au vindecat pe Carin prin puterea rugăciunii, după ce împăratul L-a mărturisit Domn pe Hristos. Prin aceasta, nu doar trupul său a fost vindecat, ci și sufletul, căci s-a întors la Hristos cu toți cei ai casei sale. Pentru această minune, Carin i-a eliberat de îndată pe Sfinții Cosma și Damian, trimițându-i cu cinste la locul lor.

 

După o vreme, dascălul lor, care îi învățase meșteșugul doctoriei, a început să îi invidieze în inima lui, așa că i-a luat și s-a urcat cu dânșii într-un munte, făcându-se că merge să culeagă ierburi de leac. Și, acolo, năpustindu-se asupra lor, i-a ucis cu pietre.