Între 1866-1947,  Ziua națională a României a fost sărbătorită în data de 10 mai. Ulterior, între 1948 și 1989 această zi a fost schimbată, de către comuniști, cu ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie1990, promulgată de președintele Ion Iliescu, ziua de 1 decembrie a devenit zi națională și sărbătoare publică în România, ceea ce este valabil până astăzi.

Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus, în ziua de 10 mai 1866, jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a fost cel care a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României.

În data de 14 martie/26 martie 1881 România a devenit, din principat, Regatul României. Pentru a marca importanța acestui eveniment, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai fastuase serbări din istoria României.

După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a fost proclamată Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, în locul celei de 10 mai.
Noua zi „națională” s-a numit ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.

În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de Frontul Salvării Naționale, a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie ca sărbătoare națională a României. În contextul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie.În această nouă lege nu este precizată nicăieri semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.

Legea adoptată în 1990 de Parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere, pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, tradiție foarte iubită, de altfel, de către români, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie ca sărbătoare națională.

Deși neexplicit, alegerea zilei de 1 decembriea făcut trimitere la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Atunci a avut loc unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost considerată și criticată ca un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.

Istoricul Neagu Djuvara a explicat, într-un interviu acordat TVR în anul 2011 că alegerea zilei de 1 decembrie de către regimul Iliescu a reprezentat o alegerele conjuncturală, având în vedere faptul că la 1 decembrie 1918 a avut loc doar unirea Transilvaniei și a Banatului cu România, pe când celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina, au fost unite la date diferite.