În ziua de 11 decembrie, Biserica face prăznuirea: Cuviosului Daniil Stâlpnicul din Samosata; Cuviosului Luca Stâlpnicul; Sfântului Sfințit Mucenic Achepsei; Sfântului Mucenic Mirax; Sfântului Varsava; Cuviosului Leontie din Ahaia.

Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul s-a născut în satul Vitara, de lângă orașul Samosata, pe râul Eufrat (Mesopotamia), din părinți creștini: Ilie și Marta. La vârsta de 12 ani a părăsit în ascuns casa părintească și a intrat într-o mănăstire din apropierea satului natal. Sporind în nevoințe călugărești, Cuviosul Daniil a ajuns împreună cu starețul său Antohie la Sfântul Simeon Stâlpnicul. Acesta l-a chemat sus pe stâlp și l-a binecuvântat, prorocindu-i despre multele greutăți pe care avea să le îndure.

În urma unei descoperiri dumnezeiești, a venit în părțile Traciei. Aici s-a închis într-un templu idolesc și a îndurat multe ispite de la demoni. Apoi s-a suit și el pe un stâlp, ca Sfântul Simeon Stâlpnicul, și pe stâlp a arătat multă răbdare și mari nevoințe pustnicești.

A început să viețuiască după Dumnezeu, între cer și pământ, de acesta înstrăinându-se, iar către cer apropiindu-se cu trupul și cu duhul. A îndurat arșița verii și gerul iernii și a înfruntat bătaia vânturilor. A săvârșit multe minuni, fiind vestit pentru acest lucru. S-a mutat la Domnul la adânci bătrâneți.

Sfântul Cuvios Luca cel Nou a trăit în timpul împăraților Romano I (919-944) și Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959). Era originar din Anadol (Anatolia — Asia Mică). În timpul războiului cu bulgarii, Sfântul Luca a fost soldat de rând. A scăpat cu viață din acel război și s-a călugărit, sporind în viața duhovnicească. După ce a stat trei ani pe un stâlp, s-a dus în Olimp, apoi în Constantinopol și în Calcedon. Acolo a trăit încă 45 de ani, tot pe un stâlp, săvârșind multe minuni.