ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 septembrie.

Cuvioasa Teodora a fost o tânără ce se învrednicise de binecuvântările lui Dumnezeu. S-a născut într-o familie înstărită și Dumnezeu îi dăruise un soț iubitor și credincios. Însă prin lucrarea diavolului, Cuvioasa Teodora a căzut în păcat cu un tânăr în lipsa soțului ei.

Din cauza mustrărilor de conștiință, la câteva zile, Teodora și-a părăsit soțul și casa și a intrat în Mănăstirea Octodeocat, fiind tunsă și îmbrăcată în haine bărbătești. După grele încercări și aspră ascultare, fratele Teodor a fost îmbrăcat în haina monahului, neștiind nimeni că este femeie.

Postul și încercările îi schimbaseră mult trăsăturile feței, astfel încât trimisă fiind după untdelemn în Alexandria și-a văzut soțul în pragul unei biserici, iar acesta a salutat-o și a trecut mai departe. Iertându-i păcatele, Dumnezeu o învrednicește pe Cuvioasa Teodora cu darul minunilor. Diavolul, însă, nu a încetat cu ispitele asupra fericitei Teodora.

Starețul mănăstirii trimițând-o pe Cuvioasa Teodora să cumpere grâu, aceasta a trebuit să înnopteze la Mănăstirea Enatului. Aici, starețul acestei mănăstiri a primit vizita fiicei sale, deoarece fusese înainte căsătorit. Noaptea, Cuviosul Teodor se trezește în chilia în care dormea cu fata starețului care îl îndemna la păcat. Refuzând, aceea a găsit pe altcineva cu care a păcătuit, rămânând însărcinată.

După ce copilul s-a născut, starețul Mănăstirii Enatului a adus copilul la Mănăstirea Octodeocat, lăsându-l aici și punând fapta întâmplată pe seama fratelui Teodor. Cuviosul Teodor a fost alungat din mănăstire împreună cu copilul, deși ar fi putut să își dovedească nevinovăția.

Timp de șapte ani s-a chinuit într-o colibă din apropierea mănăstiri, hrănind pruncul. După cei șapte ani, a fost reprimit în mănăstire, unde i s-a dat o chilie în care să își crească copilul, fără să fie supus nici unei ascultări mănăstirești. După alți doi ani Cuviosul Teodor a murit și abia atunci s-a aflat că a fost femeie.

Tot atunci, soțul Teodorei îndrumat fiind de Dumnezeu către Mănăstirea Octodeocat a aflat cele întâmplate și întristându-se a cerut voie starețului să rămână în chilia Cuvioasei Teodora și să aibă grijă mai departe de copil. Sfaturile Teodorei și ale soțului ei au rodit, copilul ajungând stareț al Mănăstirii Octodeocat. (Basilica.ro)

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Eufrosin bucătarul.

Calendar-Ortodox.ro: Acest cuvios s-a născut din părinți țărani și fiind crescut fără de învățătură, a venit la mănăstire și îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat și luat în râs de către toți monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăția inimii și a cugetului și cu liniștea gândului, fără a se tulbura cât de puțin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu și cu înțelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era și un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguință pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătățile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El - Sf. Eufrosin bucătarul.

Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină și privea cu mirare și cu spaimă la bunătățile cele veselitoare ce se aflau acolo. și văzu acolo și pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii și se desfăta de bunătățile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: "A cui este grădina aceea? și cum s-a aflat el acolo?" Iar Eufrosin a răspuns: "Grădina aceasta este locuința aleșilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici". Iar preotul i-a zis lui: "și oare ce faci în această grădină?" Eufrosin a răspuns: "Eu stăpânesc toate câte vezi aici și mă bucur și mă veselesc de privirea și câștigarea acestora".

Atunci preotul i-a zis: "Poți să-mi dai ceva din bunătățile acestea?" Eufrosin a răspuns așa: "Ia cele ce voiești din acestea, prin darul Dumnezeului meu". Atunci preotul i-a arătat merele, și cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: "Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut". Și fiindcă atunci a lovit în toacă pentru ca să se scoale părinții la Utrenie, s-a trezit preotul.

Și în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la rasa sa, și, o, minune! a aflat în fapt merele. Și minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemișcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, și văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit și l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: "Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie". și preotul a zis: "Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toți măririle lui Dumnezeu, și tu nu voiești să arăți adevărul?" Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: "Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătățile pe care vor a le moșteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care și tu de mulți ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut și pe mine desfătându-mă cu bunătățile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredințeze pe sfinția ta despre bunătățile celor dorite drepților, a lucrat prin mine smeritul această minune". Atunci a zis preotul: "Părinte Eufrosine, și ce mi-ai dat din bunătățile livezii?" Iar Eufrosin a răspuns: "Merele cele frumoase și mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme și nu om".

Atunci preotul a povestit la toți frații vedenia ce a văzut. și printr-aceasta a îndemnat pe toți a se minuna și a se spăimânta, și spre dorința binelui și a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. Și s-a depărtat fugind și rămânând necunoscut până în sfârșit. Iar din merele acelea mâncând mulți bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Diodor, Diomid și Didim.

Aceștia au fost din Laodiceea Siriei și fiind prinși de domnitorul locului și mărturisind cu îndrăzneală adevărul, au fost bătuți fără milă și așa au primit sfârșitul vieții lor.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfintei Mucenițe Ia, cea bătrână de vârstă.

Sfânta Martiră Ia a fost prinsă împreună cu 9000 de creștini de către împăratul Persan Sapor II și au fost duși în orașul Persan Bisada. șeful vrăjitorilor persani a cerut sfintei să renuțe la Hristos dar ea a rămas neclintită și a fost supusă torturii. Apoi ei au aruncat-o în închisoare, și după torturi repetate i-au tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Dimitrie și Evantia soția sa și Dimitrian fiul lor, care fiind chinuiți cu foamea, s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Xenia cea nebună în Hristos, de la Sankt Petersburg (Rusia).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.