La început a fost păstor de oi, apoi s-a căsătorit, iar după moartea soției sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni.

În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ; prin rugăciunea lui a oprit ploaia cea peste măsură; a pus capăt foametei pricinuite de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul; a preschimbat șarpele în aur, iar, după ce a scăpat pe sărac din lipsă, a prefăcut iarăși aurul în șarpe; a oprit curgerile râurilor, și a întors pe păcătoși, făcându-i să-și mărturisească păcatele.

În vremea prigonirii creștinilor de către împărații Maximian (286-305) și Galeriu (305-311), Sfântul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stângă și a fost aruncat în temniță, dar mai apoi a fost eliberat.

Murind Irina, fiica lui, o femeie i-a cerut banii pe care îi încredințase spre păstrare fiicei lui; iar acesta, neștiind unde erau puși, a întrebat-o pe cea moartă și, aflând de la ea locul unde erau, i-a dat înapoi femeii.

Sfântului Spiridon i se arătau îngerii, care slujeau la Sfânta Liturghie împreună cu el. Iar întâmplarea cu cei care au încercat să-i fure oile de la turmă, ne arată cât era de îndurător și de milostiv, încât nu numai că a dezlegat pe hoții care fuseseră legați cu lanțuri nevăzute toată noaptea și i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la plecare și un berbec, îndemnându-i să-și schimbe viața.

Și așa, ocârmuind bine turma credincioșilor, încredințată lui, s-a mutat la Domnul la 12 decembrie în anul 348, iar sfintele lui moaște sunt păstrate în mare cinste, până în ziua de astăzi, într-o raclă de mult preț, în insula Corfu.

 

 

Această epidemie de ciumă a pustiit insula fără milă și în toiul dezastrului s-a oprit brusc și în chip de neînțeles. Din bisericile și casele de pe insulă se înălțase rugăciune neîncetată către Dumnezeu și, cu trei nopți înainte de potolirea molimei, în vârful clopotniței a fost văzută o lumină strălucitoare mai presus de lume. Înlăuntrul luminii, privitorii puteau vedea limpede chipul Sfântului Spiridon cu o cruce în mână punând pe fugă ciuma care luase forma unei fantome negre, zvârcolindu-se și răsucindu-se în văzduh, ca și cum ar fi încercat să scape din mâna sfântului. În amintirea minunii din octombrie 1673, când Sfântul Spiridon a salvat insula Corfu de epidemia ciumei, corfioții fac procesiune cu sfintele sale moaște și îi mulțumesc pentru nenumăratele sale binefaceri către localnici și către lumea întreagă. (Sfântul Ierarh Spiridon, ocrotitorul bolnavilor, Editura Doxologia, Iași, 2019)

 

 

Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește încălțările și trebuie să îi fie schimbate frecvent.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sinet.

Sfântul Mucenic Sinet a trăit pe vremea împăratului Aurelian. Sfântul acesta, făcut anagnost al bisericii Romei, de Sfântul Xist, a stat de vorbă cu împăratul Aurelian, când împăratul se afla în Roma și aducea jertfe idolilor și i-a făgăduit, în bătaie de joc, că va jertfi și el idolilor. Când i s-a descoperit fățăria, a fost chinuit cumplit vreme îndelungată. Apoi a fost închis în templul numit Panteon; de aici a fost scos și în cele din urmă i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului.

Pe când împărățea Deciu în bătrâna Romă s-a pornit mare prigoană împotriva creștinilor. A trimis împăratul oameni în toate țările ca să silească pe creștini să jertfească idolilor și să se lepede de Hristos, iar pe cei ce nu se vor pleca să-i supună la chinuri cumplite și să le ia viața cu durere.

Pe vremea aceea era episcop în Ierusalim preasfințitul Alexandru. Sfântul a fost pârât prefectului Cezareii Palestinei. Acesta a trimis și l-a adus la el legat în lanțuri. Sfântul Alexandru a vorbit multe cu el, a propovăduit cu glas tare înaintea tuturor ca Hristos este Dumnezeu și împărat, că este Făcătorul tuturor, că idolii sunt demoni și curată rătăcire și a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli. Cuvintele sfântului au aprins cumplit mânia tiranului. De aceea îndată l-a pedepsit cu fel de fel de chinuri și l-a osândit să fie mâncat de viu de fiare. L-au dezbrăcat pe sfânt de haine, l-au legat gol în mijlocul locului de chinuri ca pe un berbec de seamă și a trimis tiranul felurite fiare ca să-l mănânce. Sfântul s-a rugat și a adăugat la sfârșit aceste cuvinte: "Doamne, facă-se voia Ta ca să mă săvârșesc acum, facă-se precum voiești Tu!". Atunci unele din fiarele care au fost slobozite asupra lui i se închinau arătându-și închinăciunea prin înclinarea capetelor lor; altele se apropiau și-i lingeau picioarele; iar altele îi lingeau cu limba trupul lui plin tot de răni. Iar marele arhiereu al lui Dumnezeu, mulțumind, a zburat la Domnul lăsând pe pământ nevătămat trupul, pe care niște binecredincioși cu multă cinstire l-au uns cu miresme, l-au înfășurat în giulgiuri și l-au îngropat într-un loc de seamă.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioșilor Părinților noștri Amonata și Antu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

 

 

Surse: Basilica.ro, Doxologia, Calendar Ortodox