Astăzi, 13 februarie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Preacuviosul Martinian, care la 18 ani s-a retras în munți, petrecând 25 de ani într-o peșteră din apropierea Cezareei Palestinei. În tot acest timp el s-a rugat și s-a nevoit pentru a dobândi har de la Dumnezeu. Lucru care s-a și întâmplat, căci Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii, mulți oameni dobândind vindecare prin sfintele lui rugăciuni.

Sfântul Martinian a vindecat și mulți îndrăciți. Motiv pentru care, diavolul avea să aducă asupra Preacuviosului Părinte numeroase ispite și năluciri, pentru a-l îndepărta de viața sihastrească, patima desfrânării fiind principala unealtă folosită de diavol.

Astfel, Sfântul Martinian a primit odată în chilie o femeie pe care nu s-a îndurat să o lase afară, pradă animalelor sălbatice iar aceasta a mărturisit că venise pentru el, pentru a se convinge toți că viața lui nu este vrednică de laudă. Cuviosul, ascultand-o, simtea cum este atras de patima desfrâului. Dar  înainte de a cădea în păcat, a fost întărit prin dumnezeiescul har. Atunci, Sfântul Martinian aprinzând multe lemne, a sărit în mijlocul focului, dojenindu-se și zicându-și: "de vei putea sa răbzi, Martiniane, focul iadului, lăsându-te în voia poftei, supune-te femeii!”. Și așa arzându-se pe sine, a reușit sfântul să țină piept ispitei și a trimis-o pe femeie la mănăstire.

Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insulă pustie unde a trăit timp de 10 ani. Într-o dimineață, naufragiind o corabie, o fată care se agățase de o scândură, a ajuns până la locul unde se nevoia sfântul. Acesta i-a lăsat fetei hrana și adapostul său, apoi, zicându-și: "Fugi, Martiniane, să nu te ajungă ispita!", s-a aruncat în mare, înotând până la țărm.

Ultima parte a vieții, Martinian și-a petrecut-o pribegind din loc în loc până când, într-o zi, a sosit la Atena, unde a și murit, fiind îngropat cu mare cinste de episcopul locului.

Troparul Sfantului Martinian

Vapaia ispitelor, prin curgerile lacrimilor o ai stins Fericite si valurile marii si pornirile fiarelor infranandu-le ai strigat: preaslavit esti Atotputernice, cel ce m-ai mantuit de foc si de vifor.