În vremea aceea, împăratul Constantin al II-lea (337-340) a căzut grav bolnav și nefiind doctor care să-l poată ajuta, s-a întors la Dumnezeu pentru ajutor. În vis i-a apărut un înger care-l îndruma spre un grup de ierarhi, dintre care i-a arătat pe doi, spunând că numai prin ei se va putea vindeca. 

Împăratul a dat imediat un edict prin care îi chema pe episcopi la adunare, printre ei fiind și Sf. Spiridon, care împreună cu discipolul său, Sfântul Trifilie s-au prezentat în fața împăratului. Bolnavul i-a recunoscut îndată pe cei prin care avea să se vindece după cum i-a arătat îngerul. S-a închinat în fața lor și i-a rugat să se roage pentru sănătatea lui. Atunci Sfântul Spiridon a pus mâna pe capul împăratului și după ce s-a rugat acesta s-a însănătoșit. 

Sfântul Trifilie a fost impresionat de viața frumoasă de la palat, de figura impunătoare a împăratului și de toate frumusețile de-acolo, încât Sf. Spiridon l-a întrebat "De ce te minunezi?" Crezi că toate acestea îl fac pe împărat mai drept în fața lui Dumnezeu?" Toți aceștia, împăratul împreună cu demnitarii vor sta în fața scaunului de judecată al lui Dumnezeu cu cei mai săraci laolaltă. Omul trebuie să caute binecuvântarea și slava cerească." 

La scurt timp, Sfântul Trifilie a fost înscăunat Episcop al Leukosiei în Cipru și îl vizita deseori pe Sfântul Spiridon. Odată, au trecut împreună pe lângă niște vii și o grădină foarte frumoase și pline de rod, numite Parimnos. Sfântul Trifilie a fost din nou atras de aceste pământuri și ar fi dorit să le exploreze mai îndeaproape. Sfântul Spiridon, citindu-i gândurile l-a întrebat de ce își dorește lucruri lumești și efemere când omul ar trebui să-și adune comori în cer și pentru aceasta să se nevoiască. Astfel, prin rugăciunile mentorului său,Sfântul Trifilie a mers pe calea desăvârșirii sale spirituale, dobândind milă, inimă curată, credință dreaptă și nu în cele din urmă iubire, pe lângă alte virtuți. 

La un sinod al episcopilor care a avut loc în Cipru, părinții l-au rugat pe Sfântul Trifilie să le vorbească, cunoscută fiind erudiția și cultura acestuia. Alegând ca subiect vindecarea slăbănogului de către Mântuitorul Hristos (Marcu 2:11), în loc de "pătuț" așa cum apărea în sfânta scriptură, a spus "pat". Foarte nemulțumit de această omisiune a Sfântului Trifilie, Sfântul Spiridon i s-a adresat dur, spunându-i: "Te crezi mai vrednic decât Cel care a spus "pătuț" încât să te rușinezi de cuvintele Lui ?, ieșind hotărât din biserică. Astfel, Sfântul Trifilie a primit o lecție de umilință, ca să nu mai fie niciodată mândru de erudiția sa. Sfântul Trifilie și-a condus mai departe turma cu pricepere și din moștenirea rămasă de la mama sa, acesta a construit mănăstirea de la Leukosia. Sfântul a plecat la ceruri la o vârstă foarte înaintată, prin anul 370.