În acea perioadă se afla încă în vigoare rescriptul dat de împăratul Traian (98-117) împotriva creștinilor. Actul prevedea despre creștini să nu fie căutați din oficiu; dacă sunt însă denunțați și dovediți, să fie pedepsiți; să fie lăsați liberi cei ce apostasiază de la Hristos; să fie respinse denunțurile anonime, ca ceva nedemn pentru vremea legiuitorului (nec nostri saeculi est).

Rescriptul va servi ca normă în urmărirea și pedepsirea creștinilor până la Deciu (249-251).

Deși Antonin Pius s-a dovedit un conducător echilibrat, sub presiunea mulțimii păgâne, și în perioada lui au avut loc prigoane anticreștine care au făcut martiri pentru Hristos.

Sfânta Mucenică Glicheria care venise de la Roma, unde tatăl său era guvernator, în cetatea Trianopole, din Tracia, a mărturisit credința în Hristos în primul an al împăratului Antonin. A mers în fața autorităților din aceea cetate și într-o adunare publică a mărturisit că este creștină.

A fost îndemnată să-i aducă ofrande lui Zeus, dar ea a dărâmat idolul. A fost prinsă și supusă la chinuri apoi a fost aruncată în temniță. În cele din urmă a fost aruncată la fiare, în amfiteatru, unde și-a sfârșit mucenicia.