Mircea Eliade s-a născut pe 13 martie 1907, în familia ofițerului Gheorghe Eliade.

Este autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate.

La rândul sau, Eliade a fost un adevărat erudit, vorbind fluent cinci limbi străine (română, franceză, germană, italiană, engleză) și cunoscând destul de bine alte trei limbi (ebraica, persona, sanscrita).

Primele sale lucrări publicate au fost ”Inamicul viermelui de mătase” (1921) și ”Cum am găsit piatra filosofală”. Patru ani mai târziu, și-a publicat autobiografia, intitulată ”Romanul adolescentului miop”.

Cu puțin timp înainte să moară, a primit Premiul Bordin al Academiei Franceze și titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității din Washignton.

Mircea Eliade a murit în capitala Statelor Unite, pe 22 aprilie 1986. Cu doar patru luni înainte, un incendiu distrusese biroul său de la Școala Teologică Meadville Lombard, accident pe care el l-a considerat "un semn de rău augur”.

Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Un text foarte actual, pe care Mircea Eliade l-a publicat în ziarul Vremea în 1937 și intitulat ”Piloții Orbi” vorbește despre ”Imoralitatea clasei conducãtoare românești”.

”Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine "puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.”, scria Eliade. 

Un alt text de o mare importanță pentru istoria neamului românesc este cel despre ”Ortodoxie”, poporul român fiind unul religios, autorul transmițând un mesaj elocvent: Pentru a găsi un sens vieții, „trebuie să fim creștini”.

”Aparitia Lui Hristos înseamnă pentru noi axa centrală, nucleul de viață, de elan, de dragoste, de creație. Hristos dovedește realitatea transcendentului și posibilitatea de a-l ajunge prin experiență religioasă. Omul nu mai e singur cu soarta. Acele suflete, nefericite, care se ridică deasupra fiziologiei și a instituțiilor civile - nu mai sunt în primejdia disperării. Cunoașterea lui Hristos - deși de esență pur mistică, înfăptuindu-se pe plan mistic - transfigurează conștiința, o îmbogățește cu roade dulci, zemoase. Cel care cunoaște (iubește) pe Hristos - e un om cu măduva spinală întreagă. Creștinul înțelege viața - fapt de o considerabilă însemnătate, ce întrece cu mult comorile științei și ale filosofiei! Creștinismul stăpânește sensul vieții - care nu e un sens tragic. Sau, în orice caz, de un tragic omenesc”, este mesajul transmis de autor. 

Opera lui Mircea Eliade:

Opere științifice:

• Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)

• Cosmologie și alchimie babiloniană (1937)

• Comentarii la legenda meșterului Manole (1943)

• Traité d'histoire des religions (1949)

• Le Sacré et le Profane (1956)

• Aspects du mythe (1963)

• Le mythe de l'éternel retour (1969)

• Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)


Opere literare:

• Romanul adolescentului miop, roman (1928)

• Gaudeamus, roman (1929)

• Isabel și apele diavolului, roman (1930)

• Lumina ce se stinge, roman (1931)

• Maitreyi, roman (1933)

• Întoarcerea din rai, roman (1934)

• Huliganii, roman (1935)

• Șantier. Roman indirect (1935)

• Domnișoara Christina, roman (1936)

• India (1936)

• Șarpele, roman (1937)

• Nuntă în cer, roman (1938)

• Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940)

• Nopți la Serampore (1940)

• Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963)

• La țigănci, nuvelă (1969)

• Noapte de Sânziene, roman (1971)

• În curte la Dionis, roman (1977)

• 19 trandafiri, roman (1980)

• Viața nouă (Ștefania), roman neterminat


Opere memorialistice:

• Romanul adolescentului miop, scris in 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989

• Jurnal, două volume (versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)

• Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)

• Jurnal portughez și alte scrieri, Humanitas, 2006

• Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006