ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pe 9 februarie s-au împlinit 135 de ani de la moartea prozatorului rus, Feodor Mihailovici Dostoievski. Născut la 11 noiembrie 1821, la Moscova, Dostoievski a lăsat o colecție impresionantă de lucrări care au influențat decisiv literatura, filosofia, psihologia și teologia secolului XX. El a murit la 9 februarie 1881 și a fost înmormântat în cimitirul Tihvin, lângă Mânăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.

Dostoievski a lăsat o moștenire culturală uriașă, romane precum "Idiotul", "Frații Karamazov" sau "Demonii" fiind adevărate capodopere. Despre "Frații Karamazov", Freud a spus că este "cel mai impozant roman scris vreodată”, Despre operele lui Dostoievski puteți citi mai multe aici.

În 1880, anul trecerii sale la cele veșnice, scriitorul reușise, după însemnările din jurnalul soției, să-și achite toate datoriile și să plece din lumea aceasta împăcat, pentru că își scosese familia la liman. Chiar mai avea de primit o sumă de bani de la o revistă. 

Romancierul, unul dintre cei mai străluciți dintre scriitori ruși suferea de epilepsie, însă crizele îl lăsaseră în pace în ultimele 3 luni ale vieții sale. Moartea i-a provocat-o o hemoragie pulmonară, cu care s-a ales în urma ridicării unei etajere foarte grele. Un ilustru doctor al vremii îi dăduse un prognostic favorabil, însă Dostoievski, despre care se știa că are o relație foarte intensă cu Dumnezeu, și-a dat, totuși, seama că va muri. Iată cum:


„În ziua de 28 ianuarie [1881], la ora 7 dimineața, Anna Grigorievna [Dostoievskaia] s-a trezit și a văzut că soțul o privește.
– Cum te simți, dragul meu? l-a întrebat ea, aplecându-se către el.
– Știi, Annia, a spus Feodor Mihailovici cu voce stinsă, sunt trei ore de când nu dorm și mă tot gândesc și-mi dau seama limpede că am să mor astăzi.
– Dragul meu, de ce crezi asta? Doar acum te simți mai bine, sângele nu mai curge, se vede că s-a format un „dop”, cum spunea Koșlakov. Pentru Dumnezeu, nu te mai chinui cu temerile, ai să mai trăiești, te asigur eu.
A deschis Biblia care-i fusese dăruită la Tobolsk [când pleca la ocnă] de soțiile decembriștilor:
– Vezi ce scrie aici: „nu Mă opri”, înseamnă că am să mor.
Anna Grigorievna plângea. El îi mulțumea mereu, o consola, îi încredința copiii.
– Ține minte, Ania, te-am iubit întotdeauna cu o dragoste fierbinte și nu te-am înșelat niciodată, nici măcar cu gândul!
La ora 11 hemoragia s-a repetat. Bolnavul a fost cuprins de o slăbiciune neobișnuită. El și-a chemat copiii, i-a luat în brațe și și-a rugat soția să citească parabola fiului risipitor. Aceasta a fost ultima lectură auzită de Dostoievski. După o nouă hemoragie, la orele 7 seara, el și-a pierdut cunoștința și la orele 8 și 38 de minute a murit.”
(Leonid Grossman – Titanul. Viața lui Dostoievski, trad. George Iaru, București, Ed. Lider, 1998, p. 498-499)

F. M. Dostoievski a crescut în atmosfera Ortodoxiei, studiind profund Sfânta Scriptură, în perioada deportării sale în Siberia. Opera sa de valoare poartă amprenta credinței, pe care a învățat-o de la mamă, credință în care a trăit până în ultima clipă a vieții sale lumești.