Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie au trăit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, în secolele III și IV. Din Sinaxar aflăm că în timp ce un dregător împărătesc călătorea în Helespont, a fost întâmpinat de Tirs, mărturisitor al lui Hristos.

Pentru că refuza să se închine idolilor, Sfântul Tirs este supus la chinuri îndelungate: i-au înțepat ochii, i-au sfărâmat picioarele, i-au turnat plumb topit pe spate, însă, prin puterea lui Hristos, a rămas nevătămat. A fost băgat într-un butoi cu apă spre a fi înecat, dar de îndată vasul s-a spart. A fost aruncat de pe un zid înalt, într-un loc în care erau țepi și cuie ascuțite, dar și de această dată s-a arătat nevătămat.

La rugăciunea sa, idolii din templu s-au sfărâmat și Calinic, preotul păgân al idolilor, s-a convertit la creștinism.

Sfântului Calinic i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs, pus într-un sicriu, și-a dat duhul în timp ce slugile împăratului au început să-l taie cu fierăstrăul.

Tot astăzi îi pomenim și pe Sfinții Mucenici Filimon și Apolonie și pe cei împreună cu dânșii, care au trăit în timpul lui Dioclețian (284-305) și al lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. Din ordinul lui Arian, lui Filomon și Apolonie li s-au tăiat capetele pentru că erau creștini, apoi, în urma unei minuni, însuși Arian a devenit creștin. A suferit și el moarte martirică, fiind aruncat în mare cu alți patru creștini.

Andrei Vlădăreanu: 14 decembrie – pomenirea Sfinților Mucenici Levchie, Tirs și Calinic

Acești sfinți mucenici erau din Asia Mică, din Cezareea Antiohiei. Ei au prins vremurile cumplitei prigoane a împăratului Deciu când în Cezareea Antiohiei a fost trimis un ighemon care să forțeze conștiințele creștinilor și să îi determine să se închine la idoli.

Sfântul Levchie, un om educat și respectat între oamenii de vază ai cetății, nu a mai putut răbda văzând fărădelegile și l-a înfruntat în față pe ighemon. Și stă scris în viața sfântului că ighemonul, „urând pe cel ce grăia adevărul” a poruncit să fie bătut și apoi să i se taie capul.

Tot în acea vreme, Sfântul Tirs care nu era încă botezat, s-a dus și l-a întrebat direct pe ighemon: "Oare liber este înaintea voastră, a celor ce faceți judecată, a grăi fiecare ce voiește? Sau trebuie să ne supunem poruncilor voastre, fără a scoate vreo vorbă?" Și ighemonul... ce putea să spună? I-a spus că are libertatea de a grăi ce gândește. Și atunci Sfântul Tirs l-a mustrat că forțează pe toți să se închine la idoli, adică să accepte o minciună, doar pentru că așa poruncea... împăratul.

Ighemonul s-a înfuriat, l-a pus la chinuri și l-a aruncat în temniță. Iar sfântul s-a rugat să primească botezul înainte de a-și da sufletul pentru Hristos și atunci i s-au dezlegat legăturile și s-au deschis singure ușile temniței. Și a mers Sfântul Tirs la episcopul Cezareei, care... se ascundea în aceea vreme de frica păgânilor și a primit botezul. Și apoi s-a întors în temniță și a fost supus la multe și grozave chinuri și, în final, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Și tot în vremea aceea, Calinic, care era slujitor idolesc, văzând mărturisirea Sfântului Tirs și că idolii au căzut și s-au sfărâmat la simpla rugăciune a sfântului a dat slavă Dumnezeului celui adevărat și s-a făcut creștin. Iar ighemonul a poruncit să i se taie capul.

Ighemonii din vechime erau un fel de guvernatori locali însă erau și judecători. Erau trimiși de împărat, adică, cum am spune astăzi, „numiți politic”, iar deciziile lor nu aveau nicio cale de atac.

Pentru vremurile noastre un astfel de sistem pare de neconceput, însă ideea era prea profitabilă ca să dispară.

Și în democrațiile de astăzi veți găsi ighemoni, judecători numiți politic care au putere de a da decizii fără nicio cale de atac. Deasupra lor e numai Dumnezeu.

Dar asta e suficient. Măcar de-ar conștientiza și ei...

LUMINA CREDINȚEI | Radio România Actualități: