Sfântul Benedict, al cărui nume în limba latină înseamnă „binecuvântatul”, s-a născut în jurul anului 480 în provincia romană Nursia având părinți bogați și creștini.

Părinții lui l-au trimis la școlile din Roma în vremea când o stăpâneau herulii regelui barbar Odoacru. Roma trecea atunci printr-o decădere din punct de vedere moral. Aceasta l-a mâhnit pe tânărul Benedict în așa măsură încât a părăsit cetatea și pe colegii vicioși și s-a retras în munții Subiaco unde a rămas trei ani. Acolo l-a găsit monahul Roman care l-a și tuns în monahism.

În acest timp a fost învrednicit de Bunul Dumnezeu puterea de a face minuni și vindecări. Apoi, a devenit stareț la Mănăstirea Vicovara la cererea călugărilor de acolo. După un timp, a revenit în Subiaco. Împreună cu ucenicii săi, printre care și fii de senatori ca Maur și Placidiu, a zidit mai multe mănăstiri precum cea din Monte-Casino (Italia), întemeiată de Sfântul Benedict la anul 529.

Viața Sfântului a fost scrisă de Sfântul Grigorie cel Mare sau Dialogul după încredințările celor patru ucenici ai acestuia: Constantin, Valentin, Simplicius și Onorat. Cu șase zile înainte de sfârșitul vieții pe pământ Sfântul și-a săpat mormântul. În ziua a șasea a cerut să fie dus în Biserică. S-a împărtășit cu Sfintele Taine și după ce a dat îndemnuri ucenicilor a trecut la cele veșnice în aceeași zi de 14 martie 543.

Sfântul Benedict a trăit până la vârsta de 63 de ani. Scolastica, sora lui, trecuse la Domnul în luna februarie a aceluiași an. O parte din moaștele Sfântului Benedict se află la Mănăstirea Casino. O altă parte au fost duse pe la sfârșitul veacului al VII-lea la Mănăstirea Fleury din Franța.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Alexandru din Pidna (Macedonia).

ImunoMedica