ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pe 16 septembrie 2000 trecea la cele veșnice poetul Ion Alexandru. Iată o biografie a poetului realizată de Alex Ștefănescu în România Literară. Ioan Alexandru este fondatorul Mișcării Pro Vita din România.

Ioan Alexandru (în acte: Ion Şandor) s-a născut la 25 dec. 1941 în com. Topa Mică din jud. Cluj, într-o familie de ţărani: Ioan Şandor şi Valeria Şandor (în. de căsăt.: Cozar). A învăţat la Liceul "G. Bariţiu" din Cluj, între 1958-1962. Student, din 1962, al Facultăţii de Filologie a Univ. din Cluj, se transferă, în 1964, la Fac. de Limba şi Literatura Română a Univ. din Buc. Este privit ca o mare speranţă a poeziei româneşti. Imediat după absolvire, în 1968, este numit asistent la această facultate şi pleacă în Germania la studii, ca bursier, pentru o perioadă de patru ani (1968-1972). Se pasionează de studiul lui Heidegger. Călătoreşte şi în alte ţări: Grecia, Turcia, Franţa, Israel etc. Îşi ia doctoratul în litere în 1973 cu o teză despre Patria lui Pindar şi Eminescu. Căsătorit cu Ulvine Alexandru, are cinci copii, pe care îi creşte cu sentimentul participării la o tradiţie românească a familiei numeroase. 

După debutul cu versuri în revista Tribuna din Cluj, în 1960, este prezent mereu, cu versuri, dar şi cu eseuri, însemnări, interviuri, şi în alte periodice. Primele sale cărţi - Cum să vă spun, 1964, Viaţa deocamdată, 1965, Infernul discutabil, 1966 - îl propulsează în prim-planul vieţii literare. În noaptea de 21 Decembrie 1989 la București, poetul Ioan Alexandru a purtat Crucea și Icoana Mântuitorului Iisus Hristos printre soldați, răniți și participanți la Revoluție, din Piața Romană pâna în Piața Unirii.

După 1989, Ioan Alexandru se înscrie în PNŢCD, devenind deputat de Hunedoara (în Parlamentul ales la 20 mai 1990) şi în continuare senator de Arad (în Parlamentul ales la 27 septembrie 1992). 
În 1995 suferă un accident cerebral şi este transportat, pentru îngrijiri, în Germania, unde îşi petrece patru ani aproape complet paralizat. Îşi revine parţial în cele din urmă, primeşte vizitatori, acordă interviuri, transmite mesaje celor din ţară. Moare pe neaşteptate la 16 septembrie 2000. 
 
Opera poetică: Cum să vă spun, Viața, deocamdată, Infernul discutabil, Vămile pustiei, Vina, Poeme, Imnele bucuriei, Imnele Transilvaniei, Imnele Transilvaniei II, Imnele Moldovei, Poezii-Poesie, Imnele Țării Românești, Imnele iubirii, Imnele Putnei, Imnele Maramureșului, Bat clopotele în Ardeal (roman), Căderea zidurilor Ierihonului sau Adevărul despre Revoluție (publicistică), Amintirea poetului,  Lumină lină: Imne.
 
LUMINA LINA
Lumină lină lini lumini
Răsar din codri mari de crini
Lumină lină cuib de ceară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de lumi venind
Şi niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduie]te
Că într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor veni să-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codri mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Şi lumile-au pierit din zare
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptăţit
Şi pelerinul însetat
În vatra ta au înnoptat
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină - Logos sfânt