ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Sfântul Cuvios Pavel Tebeul este pomenit în calendarul creștin-ortodox la data 15 ianuarie.
 
Acesta a trăit pe vremea împăraților Decius (250-253) și Valerian (253-260), prigonitori ai creștinilor. Era din Egipt, din Tebaida de Sus, din părinți creștini cu multă avuție. Pavel a fost crescut în frica lui Dumnezeu, primind și o educație profană aleasă. La vârsta de 15 ani a rămas orfan.

Pornindu-se persecuțiile împotriva creștinilor, soțul surorii sale, lacom fiind și voind să ia și partea de avere ce se cuvenea Sfântului, a gândit să-l dea dregătorului spre chinuire, spunând că este creștin. Aflând de aceasta, Pavel, care atunci era un tânăr de 20 de ani, a fugit în munți, în locurile cele mai singuratice. 

Și-a petrecut 90 de ani de pustnicie și 114 ani de viață în rugăciune și dragoste față de Dumnezeu. Deci, petrecând multă vreme și povățuindu-se de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Dumnezeu i-a dat lui acest fel de viețuire, având ca locuință o peșteră cu apă înăuntru, hrană avea finice (curmale) și haină de frunze. A cunoscut astfel lipsa patimilor și bucuriile vieții de rugăciune, apropiindu-se de Dumnezeu. Această nevoință a făcut-o până la sfârșitul zilelor sale, trăind până la o sută treisprezece ani.

Pe Sfântul Pavel Tebeul l-a aflat în locul său de pustnicie Sfântul Antonie cel Mare. În ziua aceea și noaptea următoare, cei doi cuvioși, Pavel Tebeul și Antonie cel Mare și-au istorisit viața, ostenelile întru mântuire și darul cu care fuseseră împodobiți de Dumnezeu. Făcându-se ziuă, Sfântul Pavel i-a spus lui Antonie: „De mult te-a arătat Dumnezeu mie, frate, că sălășluiești în părțile acestea și voiam să te am cu mine și împreună să slujim Stăpânului nostru. Dar fiindcă vremea adormirii mele a venit, Domnul te-a trimis la mine ca să îngropi smeritul meu trup”, după care l-a rugat să-i aducă de la mănăstirea Sfântului Antonie mantia dăruită de Episcopul Atanasie ca să îi învelească trupul. 

Când s-a întors, Cuviosul Pavel se mutase deja la Domnul. Antonie l-a îngropat, cu ajutorul a doi lei veniți din pustie care au adâncit groapa cu unghiile lor. Moaștele Cuviosului Pavel Tebeul au fost aduse în vremea împăratului Manuil Comnenul (1146-1180) în Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu - Perivlepta din Constantinopol. În anul 1240, ele au fost mutate la Veneția. O parte din capul Cuviosului Pavel se află la Roma.
 
VIDEO:
 
 
Astăzi, Biserica noastră îl pomenește și pe Sfântul Cuvios Ioan Colibașul. Acesta a trăit în Constantinopol, pe vremea lui Leon cel Mare (457-474), fiind fiul senatorului Eutropie, mare dregător la curtea împăratului, iar mama sa se numea Teodora. Pentru că din fragedă vârstă s-a aprins de focul slujirii lui Hristos, părinții săi i-au dăruit o Evanghelie mică ferecată cu aur, ca s-o poarte cu el. Într-o zi, văzând un călugăr din mănăstirea numită a achimiților, adică a celor neadormiți, a primit sfat de la el și a părăsit școala unde învăța. Ieșind din lume fără știrea părinților, Ioan s-a făcut monah în mănăstirea neadormiților de lângă Constantinopol. După o vreme i s-a făcut dor de părinții lui și, primind îngăduința egumenului, și-a făcut o colibă lângă casa părintească, îndurând multe umilințe din partea slugilor și a străinilor. Părinții săi nu l-au recunoscut decât atunci când era aproape să moară. Arătându-le acea Evanghelie, Sfântul Ioan le-a descoperit că este fiul lor, apoi și-a dat sufletul în mâinile Domnului. (Ziarul Lumina)