Sângele martirilor este întărirea noastră. Nu întotdeauna a fost ușor să fii creștin. Sfinții Agapie, Plisie și Timolau au arătat prin moartea lor tocmai acest fapt. Acești sfinți mucenici, multpătimitori, au fost pe vremea împărăției lui Dioclețian (284-305).

Martiriul Sfinților Agapie, Plisie și Timolau și a celor dimpreună cu ei a avut loc pe 24 martie 305. Cunoaștem detalii despre sfânta lor jertfă de la celebrul istoric bisericesc Eusebiu de Cezareea. El ne relatează cum, în decursul celui de al doilea an lupta împotriva creștinilor, persecuțiile au devenit și mai crâncene. Acest fapt se datora și venirii lui Urban, noul guvernator al Palestinei, om aspru și crud.

Eusebiu menționează faptul că erau deja trimise o scrisori imperiale, care transmiteau, în baza unui decret general, ca toți locuitorii cetăților să fie obligați să
aducă jertfe sângeroase și libații idolilor.

Cum acest fapt implica recunoașterea zeilor romani, creștinii au refuzat. În cetatea Gaza, în urma acestui refuz au fost uciși Timotei, Agapie și Tecla.

Exemplul martiriului lor i-a întărit pe sfinții pe care îi prăznuim astăzi, care, cu profetic curaj, au mărturisit lui Urban că sunt creștini. Au făcut aceasta deși cunoșteau faptul că se răspândise peste tot zvonul că după jocurile obișnuite pregătite pentru distrarea poporului se vor prezenta în arenă creștinii condamnați la lupta cu fiarele.

Auzind mărturisirea lor, Urban i-a întemnițat.

Timolau, era originar din Pont, Dionisie era din Tripoli Fenicia, Romil era ipodiacon al Bisericii din Diospolis, alți doi erau egipteni și se numeau Paiside sau Plisie și Alexandru
și un alt Alexandru din Gaza. Acestor șase creștini s-au mai adăugat în câteva zile încă doi: Agapie, care cu ocazia unei alte mărturisiri suferise răbdător chinuri multe și Dionisie, care fusese responsabil cu îngrijirea prizonierilor.

Toți acești opt tineri au fost uciși prin decapitare în Cezareea Palestinei.

Ce fel de pildă pot reprezenta pentru creștinul de astăzi acești tineri înflăcărați de credință? Dacă ar fi să le urmăm exemplul, cum poate fi tradus acesta în viața noastră?

Slavă lui Dumnezeu, pentru moment trăim în locuri unde nu suntem omorâți pentru dragostea noastră de Hristos. Însă nu este peste tot în lume așa. Agapie Plisie, Timolau și toți ceilalți sfinți ne îndeamnă să îndrăznim.

Nu mărturisim astăzi cu sângele, dar putem să luptăm până la sânge cu patimile. Tăria mărturiei lor trebuie să o convertim în puterea de a ne birui fricile și păcatele. Sfinții înșiși ne pot fi de ajutor. Ca unii ce au îndrăznire către Mântuitorul pot mijloci să ne izbăvim de patimi și să ducem și noi lupta cea bună.

Sfârșitul însă, îl va rândui Dumnezeu după luptă și vrednicie. (Trinitas)