În ianuarie 1867, într-una dintre întîlnirile săptămînale ale Societății literare Junimea, membrii acesteia au stabilit redactarea unei foi periodice care să cumuleze materialele discutate în cadrul ședințelor. Cel care i-a dat numele de „Convorbiri literare” a fost Iacob Negruzzi, care o va dirigui 28 de ani.

Primul număr avea să apară în urmă cu 150 de ani, la 1 martie 1867, la Iași, unde revista a funcționat până în 1886. Între 1886 și 1944 apare la București, avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi, care predă apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinți, P. P. Negulescu, Rădulescu-Motru.

Direcția ideologică stabilită de Maiorescu la Junimea și promovată de revista Convorbiri literare a fost, după cum o sintetizează și Călinescu în compendiu la Istoria literaturii române, „absoluta potrivire între fond și formă”, „Inaugurarea spiritului critic în scopul de a se arunca în lături tot ce vine ca formă goală a civilizației, fără cuvenitul cuprins” și „așezarea criticii în marginile adevărului, adică descătușarea ei de orice constrîngere din afară”.

Printre colaboratori s-au numărat Mihai Eminescu, care publică aici majoritatea poeziilor sale; Ion Creangă, care „subpublică” primele trei părți din „Amintiri” și o serie de povești; Ion Luca Caragiale, care „subpublică” majoritatea comediilor sale; Ioan Slavici, care publică nuvele și povești; Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I. Al. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii.

Iată ce spunea primul număr al revistei:


„Convorbiri literare”, An. I, nr. 1, 1 martie 1867

„În mijlocul agitațiilor politice de care fură cuprinse toate spiritele în România, mișcarea literară, susținută înainte cu mult succes de foile literare atât de cunoscute și prețuite de toată societatea, a încetat cu totul. Când vorbesc pasiunile politice, arta și știința își ascund producerile lor liniștite.

Acum însă, când în România liberă politica a luat o cale mai statornică și spiritele speră într-un viitor mai regulat, se observă, natural, reînceperea ocupațiilor literare.

În București s-a constituit o societate care, organizându-se, ar putea produce mult pentru cultura și instrucțiunea poporului. În Iași, unde, deși nu se mai află centrul politic, a rămas o inteligență destul de răspândită, unde înalte și numeroase instituții școlare întrețin o activitate științifică permanentă, s-a format încă de mai mult timp o societate literară Junimea, care din an în an ia proporții crescânde și totodată solide și din partea căreia publicăm tot în acest număr importantul apel către autorii români.

Aceste elemente reclamă înființarea unei reviste care să aibă scopul de a reproduce și răspândi tot ce intră în cercul ocupațiilor literare și științifice; de a supune unei critici serioase operele ce apar din orice ramură a științei; de a da seamă despre activitatea și producerile societăților literare, în special a celei din Iași, și de a servi ca punct de întâlnire și înfrățire pentru autorii naționali.

Sub numele de Convorbiri Literare va apare la două săptămâni o revistă în formatul stinsei România Literară. Începutul este modest, dar redacția speră că va putea da în curând acestei foi proporții mai însemnate prin binevoitorul concurs ce este în drept de a aștepta din partea tuturor auto­rilor români”.

Sursa: Convorbiri Literare Uniunea Scriitorilor din România