ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



La 16 aprilie, se împlinesc 146 de ani de la nașterea lui Gala Galaction, preot ortodox și profesor universitar de religie, scriitor, jurnalist și traducător. Una din marile sale realizări a fost traducerea Sfintei Scripturi din greacă și ebraică, în română, de numele său legându-se și cea mai amplă scriere memorialistică din literatura română, jurnalul său de viață, ținut cu sfințenie timp de 57 de ani și publicat integral, postum.
 
Mărturii ale trainicei prietenii dintre Gala Galaction și Tudor Arghezi au fost notate în jurnalul pe care Galaction l-a ținut vreme de 57 de ani. Între 11 septembrie 1898 și 11 septembrie 1955, Gala Galaction a umplut nouă caiete de manuscrise. Jurnalul consemnează evenimentele și trăirile din viața preotului scriitor în perioada 1898-1955 și este considerat a fi cea mai amplă scriere memorialistică din literatura românească.

Gala Galaction (Pișculescu Grigorie), profesor de teologie, romancier, nuvelist, eseist, s-a născut la 16 aprilie 1879, în Didești, județul Teleorman. 

A absolvit Liceul „Sf. Sava" din București (1890-1898), Facultatea de Litere și Filosofie (1898-1899) și Facultatea de Teologie din București (1899-1903); și-a luat doctoratul la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1909). 

A fost defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954), potrivit dicționarului Teologilor Români, 1996, Ed. Univers Enciclopedic. 

Ca teolog, a publicat studii de Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici și a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu). 

Dintre lucrările sale teologice pot fi menționate „Scrisori teologice. Piatra din capul unghiului” – în 1926, „Cartea creștinului ortodox” – 1926, „Meditare la rugăciunea domnească adică Tatăl nostru” – în 1927, „Răbdare și nădejde – conferință” – în 1928, „Psaltirea proorocului și împăratului David. Traducerea preoților Vasile Radu și Gala Galaction” – 1929, „Scrisori către Simforoza. În pământul făgăduinței” – 1930, „Biblia Românească” – 1943, „Epistola lui Aristeia” – în 1948, în fapt Discursul de recepție la Academia Română, „Din exegeza Noului Testament” – 1948.

În același timp, a desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică: nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului. 

Pentru opera sa a fost distins cu: Premiul Academiei Române (1915), Premiul Societății Scriitorilor Români (1933), Medalia "Meritul Cultural" cl. a II-a (1934), Premiul Național Literar (1935), Premiul național pentru proză (1942), Medalia "Meritul Cultural" în grad de comandor (1947), Ordinul Muncii cl. I (1954).

A fost vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români (1947), membru activ al Academiei Române (1947), apoi membru titular onorific al Academiei Republicii Populare Române (1955). 

A fost deputat în Parlament (1946-1948) și în Marea Adunare Națională (1948- 1952), membru în delegația română la o consfătuire interparlamentară la Cairo (1947).

A trecut la cele veșnice la 8 martie 1961, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. 

Între volumele însumate în opera sa literară se află: "Bisericuța din Răzoare. Nuvele și schițe" (1914), "Eminescu" (1914), "Clopotele din mănăstirea Neamțu" (1916), "La țărmul mărei" (Reverii. Note, 1916), "O lume nouă. Articole" (1919), "Răboj pe bradul verde" (1920), "Toamne de odinioară" (1924), "De la noi la Cladova" (1924), "Caligraful Terțiu. Adevăr și închipuire" (1929), "Roxana" (roman, 1930), "Papucii lui Mahmud" (roman, 1931), "Doctorul Taifun" (roman, 1933), "La răspântie de veacuri" (roman 2 vol., 1935), "Rița Crăița. Fantezie dramatică în trei acte" (1942), "În grădinile Sf. Antonie" (1942), "Vlahuță" (1944), "Mangalia" (memorial de călătorie, 1947). 

Gala Galaction este și autorul unui "Jurnal", care acoperă aproape șase decenii (1898-1955). În această perioadă Gala Galaction a scris nouă caiete manuscrise. Acestea au fost încredințate spre păstrare și publicare postumă, celor patru fiice ale sale: Magdalina Galaction Bajocchini, Lucreția (Luki) Galaction Passarelli, Măria (Mara) Galaction Țuculescu și Elena Galaction.

„Jurnalul" a apărut într-o primă ediție, la Editura Minerva, sub îngrijirea lui Teodor Vârgolici, în trei volume (I, 1973; II, 1977; III, 1980).

Același editor a inițiat în 1996, la Editura Albatros, o a doua ediție, care a apărut, de această dată în cinci volume (Galaction, Gala, Jurnal, vol. I-V, ediția a II-a, îngrijită de Teodor Vârgolici, Editura Albatros, București 1996-2003).
 
Dumnezeu să-l odihnească în rând cu drepții neamului românesc și să avem parte de rugăciunile sale!