ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, episcopul Persiei, pomenit în calendarul creștin ortodox la 17 aprilie, face parte dintre creștinii care au suferit în timpul persecuțiilor declanșate de regele persan Șapor.

În primele veacuri din istoria Bisericii, creștinismul s-a întins prin Mesopotamia, spre est în Persia și spre sud-est în regiunea caldeiană, unde s-au înființat comunități creștine la Seleucia și Ctesifon.

Din opoziție față de romani, care îi persecutau pe creștini, perșii îi tolerau. Mai târziu după Edictul de la Milan (313), creștinii au început să fie considerați de către perși spioni ai Imperiului Roman. La această poziție a autorităților, ce a dus la persecutarea creștinilor, s-au raliat și slujitori ai cultului mazdeean și evreii care trăiau în această zonă, încurajând declanșarea persecuțiilor.

Mai întâi au fost puse impozite mari și grele asupra creștinilor și au fost numiți vameși necruțători pentru a le aduna, obosind cu mari greutăți pe credincioși. După aceea, s-a trecut fără reținere la uciderea preoților și a slujitorilor Bisericii, la jefuirea averilor și chiar la distrugerea lăcașelor de cult.

Sfântul Simeon, episcop al cetăților persane Ctesifon și Salic, a fost prins și a fost adus înaintea împăratului, împreună cu doi preoți, Avdelae și Anania.

Legat cu lanțuri de fier, Sfântul Simeon nu numai că nu s-a înfricoșat de mânia aceluia, dar nici nu i s-a închinat. Întrebat fiind pentru ce nu se închină împăratului căruia de atâtea alte ori i s-a închinat, Sfântul Simeon a răspuns că mai înainte nu a fost adus la împărat în acest fel, și se închina, dând vrednică cinste împărăției lui. Dar acum, de vreme ce este adus ca să se lepede de Hristos, nu poate să se închine vrăjmașului Dumnezeului său.

Sfântul Simeon și cei doi preoți împreună cu mulți alți creștini au fost uciși prin tăierea capului. Și mulți alții au fost uciși în acel timp, pentru mărturisirea numelui lui Hristos. După ce a trecut un an, a fost ucis în Vinerea Mare, Sfântul Azad, eunucul împărătesc, și împreună cu dânsul au fost uciși o mie de sfinți mucenici.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Acachie, episcopul Melitinei.

Acest preacuvios a fost din Melitina Armeniei, din părinți binecredincioși, temători de Dumnezeu care, fiind neroditori, prin rugăciune și prin înfrânare au cerut loruși de la Dumnezeu această roadă binecredincioasă, pe cuviosul Acachie, pe care crescându-l întru învățătura cărților, l-au dus la episcopul cetății aceluia, și l-au dat spre slujba lui Dumnezeu, căci așa s-au fost făgăduit când au cerut de la Dumnezeu să le dea acest rod. În acea vreme era episcop fericitul Otrie cel ce a fost unul din cei o sută cincizeci de sfinți, la Sinodul al doilea, împotrira eresului lui Machedonie, luptătorul în contra Duhului Sfânt. Cunoscând darul lui Dumnezeu ce era întru Acachie încă din pruncia lui, l-a făcut cleric bisericesc; și trecând Acachie din putere în putere, întru faptele cele bune și întru osteneli bisericești cu viața cea plăcută lui Dumnezeu, s-a suit la treapta preoției și făcân-du-se vas ales Sfântului Duh, s-a învrednicit de treapta arhieriei ca un vrednic, și a fost episcop al cetății Melitinei, după moartea episcopului Otrie, fiind ales de toți cu un glas. Acesta a fost la Soborul al treilea ce s-a ținut la Efes, dimpreună cu sfântul Chiril patriarhul Alexandriei, împreună și cu ceilalți sfinți părinți, împotriva lui Nestorie patriarhul Constantino-polului, care hulea pe preacurata Fecioară de Dumnezeu Născătoarea; pe acesta surpându-l, l-au dat anatemei, ca pe un eretic și păgân. Și așa Acachie, fiind iubit de toți sfinții părinți și lăudat, încă și de împăratul cel binecredincios, Teodosie cel Mic, mult a fost lăudat și întru mulți ani păstorind Biserica lui Hristos, și multe minuni făcând, s-a mutat către Domnul, punându-se sfintele lui moaște lângă mormântul sfântului mucenic Polieuct, cu care împreună acum stă în cetele sfinților.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Adrian.

Și acest mucenie Adrian era unul din cei ce oarecând au fost prinși și au fost puși la felurite închisori. Fiind scoși din închisoare, în vremea când grecii se aflau în rătăcire și jertfeau zeilor celor mincinoși, era silit și acesta să se apropie de jerfelnic și să aducă tămâiere. Dar el nu numai că nu s-a plecat a face aceasta, ci tare fiind cu trupul și viteaz, a răsturnat jertfelnicul, și jertfele ce erau deasupra lui le-a vărsat și focul l-a împrăștiat. Pornind prin aceasta spre urgie pe guvernator și aprinzând mânia închinătorilor la idoli a fost prins și bătut fără cruțare, și l-au aruncat într-un cuptor ars cu foc, și așa s-a săvârșit cu pace.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintele nostru Agapet, papă al Romei.

Acest între sfinți părintele nostru Agapet a trăit pe vremea împărăției lui Justinian, crescut fiind prin sihăstrie și virtute și învrednicit de cinstea preoției. Purcezând să meargă la Constantinopol, ca să se întâlnească cu împăratul Justinian, îndată pe cale a dat dovadă de virtutea sa și de îndrăzneala către Dumnezeu, căci ajungând în Grecia, văzând un om cuprins de două neputințe, căci nici nu putea vorbi, nici nu putea umbla, apucându-l de mână, l-a făcut cu picioare noi, și băgându-i în gură sfântă părticică din stăpânescul Trup, I-a arătat bine grăitor. Dar și după ce a ajuns la Poarta de aur, punând mâna pe un orb ce s-a apropiat de el, i-a dăruit puterea vederii. Drept aceea după vrednicia virtuții sale, fiind primit de cei în dregătorii și de senat și de însuși împăratul și de toată cetatea, și izgonind din Scaunul Constantinopolului pe Antim episcopul Trapezuntei, care rău trecuse la acel scaun, ca cel ce cugeta ale lui Eutihie și ale lui Sever, l-a dat pe el anatemei și a hirotonit pe preacucernicul preot Mina al preasfintei bisericii celei mari, încuviințat cu viața și cu cuvântul, și care avea drepte cugetările credinței. Pe acesta așezându-l în scaunul patriarhicesc, după câtăva vreme s-a mutat către Domnul, ne informează Calendar-Ortodox.ro.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews