Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 17 ianuarie pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, considerat de tradiția monastică drept cel mai popular ascet și începătorul vieții călugărești.
 
Împreună cu Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare, Sfântul Antonie Cel Mare, este apreciat ca fiind întemeietorul monahismului creștin. Trăitor în secolul al III-lea și la începutul secolului al IV-lea, Sfântul Antonie cel Mare este prăznuit în fiecare an, în toate tradițiile creștine, la data de 17 ianuarie.

Cuviosul Antonie cel Mare s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, într-o familie de țărani creștini înstăriți. În copilărie, Sfântul prefera să meargă frecvent cu părinții la biserică decât să-și petreacă timpul cu copiii de vârsta lui.  A învățat de la părinți și de la bunici credința în Hristos. După moartea părinților, pe când el împlinise vârsta de 20 de ani, s-a ocupat de educația sorei sale minore. Când în biserică tânărul Antonie a auzit cuvântul Evangheliei, care spune : „De voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde avuțiile tale și urmează Mie" (Matei 19,21), a fost impresionat de aceste cuvinte și a urmat îndemnul Evanghelistului.

Și-a împărțit partea sa de avere săracilor, iar mai târziu a procedat la fel cu moștenirea sorei lui, pe care a lăsat-o în grija unei comunități de fecioare. Urmând sfatul unui ascet bătrân, Cuviosul a viețuit o vreme într-o colibă la marginea satului natal Coma. În anul 285, când a împlinit vârsta de 35 de ani, Sfântul Antonie s-a stabilit într-o fortăreață izolată numită Pispir, la marginea deșertului din Munții Tebaidei, unde a trăit până-n anul 306.


Despre Sfântul Antonie se spune că era "Cu adevărat ca un doctor dat Egiptului de Dumnezeu; căci, cine se ducea mâhnit la dânsul și nu se întorcea bucurându-se? Cine venea la dânsul plângând pe cei morți și nu părăsea îndată plânsul? Cine venea mâniat și nu se schimba îndată în prietenie și iubire? Care sărac necăjit alerga la dânsul și, văzându-l, nu defăima îndată bogăția? Care monah, împuținându-se cu sufletul și alergând la dânsul, nu se făcea cu mult mai tare și mai sârguitor? Care tânăr venind în munte și privind la Antonie, nu se lepăda îndată de desmierdări și nu iubea înțelepciunea? Cine venea la dânsul ispitit de diavoli și nu se izbăvea? Cine era supărat de gânduri și nu se alina cu cugetul?"

Sfântul Antonie cel Mare a trecut la Domnul la o vârstă înaintată, viața lui fiind scrisă pe larg de patriarhul Alexandriei, Atanasie, care l-a cunoscut (sursa: vol. "Viețile Sfinților").