Chip al dreptei credințe făcându-se prin viețuire curată și prin râvnă fierbinte plăcută lui Dumnezeu, disprețuind cu înțelepciune toate cele stricăcioase și trecătoare, Marele Mucenic Emilian s-a învrednicit în chip strălucit de bucuria sfinților cea pururea vie din Împărăția cerurilor, pentru că, mărturisind cu mult curaj că este creștin, în urma muceniciei, a primit de la Hristos-Domnul cununa biruinței. În Biserica Ortodoxă Română, sărbătorirea Sfântului Mucenic Emilian de la Duro­sto­rum se face în fiecare an la 18 iulie, potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii noastre.

Sfântul Emilian a pătimit pentru credința sa în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), când acesta ridicase prigoană mare împotriva creștinilor. Astfel, cu o nedreaptă poruncă, acel împărat urâtor de Dumnezeu a umplut cetățile Imperiului cu sângele nevinovat al mărturisitorilor lui Hristos, pe care-l vărsa fără cruțare ori remușcări. Trimițând, deci, diverși conducători sau supraveghetori prin cetăți ca să-i prindă și să-i chinuie pe creștini, a așezat și în cetatea Durostorum (o importantă cetate și oraș roman pe malul drept al Dunării, între cetățile Sucidava și Axiopolis. Astăzi, în apropiere, se află localitatea bulgară Silistra), pe un ighemon nemilos pe care-l chema Capitolin. După ce a adus jertfe idolilor, Capitolin a anunțat porunca împărătească apoi a întrebat de este cineva în cetate care se împotrivește zeilor și mărturisește că este creștin. Cetățenii îl încredințau cu jurământ că nu este în cetatea lor nici un creștin, ci toți cu jertfe îi cinstesc pe zei în toate zilele.

Totuși, în cetate era un creștin, Emilian, rob al unui bărbat bogat și pe când păgânii împreună cu ighemonul cetății se ospătau, acesta, aprinzându-se de râvna cea dumnezeiască, a intrat în capiștea idolească având un ciocan de fier și a sfărâmat toți idolii ce se aflau acolo. Apoi a răsturnat altarul, iar jertfele le-a aruncat și le-a călcat, surpându-le pe toate ca un ostaș viteaz. Văzând aceasta, dregătorul a poruncit să fie adus la sine cel ce a sfărâmat idolii neînsuflețiți, iar păgânii au adus la el pe un sătean nevinovat, care din întâmplare trecea pe lângă capiștea idolească. Pentru că voiau să-l omoare, Emilian a strigat cu glas mare recunoscând faptul că el a zdrobit idolii și i-a călcat în picioare pe zeii cei fără de suflet. Deci, întrebat fiind care este numele său, asemeni Sfântului Crescent, Sfântul Emilian nu și-a spus numele său, ci a zis: „Creștin sunt!”. Au urmat momente grele pentru el, căci a fost cumplit bătut și umilit, dar pe toate le-a răbdat cu bărbăție pentru Hristos Iisus Mântuitorul. Apoi, dregătorul a poruncit ca Emilian să fie aruncat în foc, dar focul îl înconjura pe sfânt, însă de el nu s-a atins, ci se îndrepta tocmai spre chinuitorii săi. Iar Sfântul Emilian, stând în mijlocul focului, se însemna cu semnul Sfintei Cruci și îl slăvea pe Dumnezeu. Și, rugându-se cu multă credință, a zis: „Doamne, Iisuse Hristoase, primește duhul meu”. Acestea zicându-le, s-a așezat pe pământ și a adormit în Domnul, focul fiind stins, iar trupul său fiind neatins de văpaie. După moartea sa, credincioșii au luat trupul Sfântului Emilian, l-au învelit cu pânze curate, l-au uns cu aromate și apoi l-au îngropat cu cinste în locul numit Ghizidina, departe de cetatea Durostor ca la trei stadii.

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum este un model de curaj și de răbdare în ispite, turn al creștinătății și biruitor al rătăcirilor păgâne. Răbdând bătăile și toate chinurile din partea păgânilor, în mod minunat „a ars materia înșelăciunii cu durerile sale”, în timp ce, deși în foc se afla, trupul său a rămas neatins de flăcări. De ce? Pentru că, având în sufletul său focul cel dumnezeiesc, de văpaia focului materialnic nu s-a înfricoșat, fiind întărit de harul Duhului Sfânt.

Cântările bisericești îl numesc pe bună dreptate pe Sfântul Mucenic Emilian „luceafăr de dimineață și ostaș neînfricat al lui Hristos”; „nufăr al Dunării curat și preafrumos” ce s-a dăruit pe sine jertfă lui Dumnezeu, „călăuză dreaptă a credinței” și „făclie luminoasă din lumina lui Hristos”, întrucât nici „floarea tinereții, nici amăgirile desfătărilor lumești, nici amenințările cu chinuri nu au slăbit tăria sufletului său”. Pentru aceasta, sufletul său arzător s-a alăturat cetelor mucenicești și oștirilor îngerești, care se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru sufletele noastre. (Ziarul Lumina)

Moaștele Sfântului 

Moaștele Sfântului Emilian de la Durostor (sfintele moaște se găsesc în Biserica „Nașterea Maicii Domnului", Drumul Taberei, București, România) Moaștele Sfântului Emilian de la Durostor sunt cinstite cu evlavie și de credincioșii români. O parte din sfintele moaște se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria). Și credincioșii din țara noastră au avut bucuria de a săruta moaștele Sfântului Mucenic Emilian aduse de la Silistra, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitul Ilarion, în mai multe rânduri. Părticele din aceste moaște se găsesc la Galați, la Catedrala episcopală din Slobozia, și în Biserica „Nașterea Maicii Domnului" din Drumul Taberei. Părticica din sfintele moaște a fost dăruită, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, bisericii „Nașterea Maicii Domnului" din Drumul Taberei de către Biserica Ortodoxă a Bulgariei, prin grija Înaltpreasfințitului Ilarion, Mitropolit de Silistra (în anul 2008). Racla care le adăpostește a fost realizată la Monetăria Statului, în numai două luni și jumătate. Astfel, și credincioșii români pot săruta sfintele moaște ale tânărului mucenic Emilian care a pătimit la Durostor și înălța o rugăciune, zicând: „O, mult pătimitorule ostaș al lui Hristos, cel ce te-ai învrednicit de la Hristos de mari daruri cerești, primește rugăciunea noastră, a păcătoșilor, și fii mijlocitor pentru noi către Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veșnic, iertându-ne păcatele, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!"  (Doxologia)

„Izbăvitorule de întristare, Sfinte Mucenice Emilian, turn al creștinătății, de ispite nebiruit și de nevoi nemișcat, cel ce ai biruit rătăcirea păgânătății prin credință, zdrobind idolii înșelăciunii, și te-ai făcut jertfă pentru adevăr, chinuri răbdând; lauda preacinstită a Silistrei, mijlocitorule către Ziditorul, cel ce te veselești cu cetele îngerești, nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” (Troparul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum, glas 3).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Pavel, Teis si Valentina.

Acesti frati egipteni cu neamul, fiind adusi în Cezareea, au stat de fata înaintea ighemonului Firmin. Si, arzându-le talpile picioarelor cu arsuri iuti, au fost chinuiti cu sabie si cu foc. Iar Sfânta Teis a fost suvitata fara mila. De aceea, aducând pe Pavel si chinuindu-L, se ruga cu glas mare pentru crestini, pentru iudei si pentru samarineni si ca sa înceteze prigoana. Apoi tuturor li s-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint cel din Amastrida.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marchel care, fiind întins pe pat de fier înrosit, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Dasie si Maron, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Pamvo, care cu pace s-a savârsit. Vedeți din zicerile cuviosului avva Pamvo din Patericul Egiptean.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfinti Parintelui nostru Stefan cel din Amasia, arhiepiscopul Constantinopolului.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfinti Parintelui nostru Ioan, mitropolitul Calcedonului.

Tot în aceasta zi, pomenirea înnoirilor bisericii Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei întru ale lui Calistrat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.