În timpul persecuției împotriva creștinilor a împăratului păgân Deciu (249-251), un tânăr cu numele Petru a fost prins în Lampsac, o cetate aflată în Helespont. Petru a fost adus la dregătorul Optimus și silit să jertfească zeiței Afrodita. Dar acesta nu a vrut să se supună, ci a mărturisit că nu poate să se închine unei zeițe desfrânate, pentru că este creștin. Drept urmare, Petru a fost supus la chinuri, primind cununa muceniciei prin tăierea capului.

Sfântul Dionisie, probabil din Mesopotamia, era un creștin închis pentru credința în Hristos alături de ostașii Pavel și Andrei și de o creștină, fecioară de 16 ani, cu numele Cristina. Această Cristina a reușit să aducă la Hristos pe cei doi tineri care încercau să o necinstească. Din acestă cauză, și cei doi tineri, și Dionisie, Andrei și Pavel au fost uciși cu petre, iar Sfintei Cristina i s-a tăiat capul.

Sfântul Paulin, care era din Atena, propovăduia Evanghelia lui Hristos alături de Sfinții Iraclie și Venedim. Cei trei au fost prinși și dați dregătorului Atenei, care, după ce i-a supus la chinuri, a poruncit să li se taie capetele