Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (1)

• IC XC NI KA 19.03.2023 14:40

  • Parintele Cleopa Ilie - Predica la Duminica a III-a a Sfântului și Marelui Post - a Sfintei Cruci - Despre valoarea sufletului“...Ce va folosi omul de va dobândi lumea toata și își va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul sau?“ (Marcu 8, 36-37)“
  •  
  • Iubiți credincioși,
  •  
  • În predica Sfintei Evanghelii de astazi vom vorbi, pe cât ne va lumina Preabunul Dumnezeu, despre cinstea omului și despre valoarea sufletului omenesc.
  •  
  • Iata ce spune Mântuitorul: “Ce va folosi omul de ar dobândi toata lumea, dar își va pierde sufletul sau?“ (Marcu 8, 36). Apoi zice: “Ce va da omul, în schimb, pentru sufletul sau“ (Marcu 8, 37). Auziți, frații mei, cât de mare și nemasurata valoare are sufletul nostru și la câta cinste și prețuire l-a ridicat Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Și daca este așa, cine va putea vreodata a se împotrivi acestui adevar?
  •  
  • Sfânta Scriptura are obicei de multe ori sa numeasca pe om "suflet". Iata ce spune la Facere: “Iar sufletele care au intrat cu Iacob în Egipt și care au ieșit din coapsele lui, au fost de toate șaizeci și șase de suflete, afara de femeile feciorilor sai“ (Facere 46, 26).
  •  
  • Iata ca Sfânta Scriptura îl numește pe om "suflet". Și de ce îl numește Sfânta Scriptura pe om "suflet"? Raspunsul este acesta: pentru valoarea cea mare ce o are sufletul fața de trup.
  •  
  • Dar poate cineva sa-i spuna sufletului om? Nu, omul se poate numi suflet, dar sufletul nu se poate numi om. Pentru ca sufletul are fire nevazuta, iar trupul are fire vazuta și simțita, și numai când acestea se unesc într-un singur ipostas atunci se cheama om. Dar nici sufletul nu se cheama om fara trup, nici trupul nu se zice fara suflet.
  •  
  • Caci omul este un ipostas unit din doua firi, suflet și trup.Ce este omul? Omul este un sâmbure și un centru al întregii lumi pe care a zidit-o Dumnezeu în cer și pe pamânt.
  •  
  • Omul este ființa care ține legatura cu cele patru feluri de lumi pe care le-a facut Dumnezeu în Univers. El comunica cu întreaga creație însuflețita: cu regnul mineral, cu lumea vegetala, cu lumea animalelor și cu lumea nevazuta a îngerilor, adica cu lumea cea gânditoare. Deci omul este un centru al lumii vazute și al celei nevazute, de aceea Sfânta și dumnezeiasca Scriptura îl numește pe om "mare" (Isus Sirah 3, 18). Și în alt loc zice: Mare este omul și cinstit barbatul milostiv.
  •  
  • Dar de ce îl numește mare? Pentru ca în om se reunesc toate lumile create de Dumnezeu și pentru ca, peste toate acestea, el este chipul și asemanarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26).
  •  
  • Pentru ca omul unește în sine cele patru lumi în mic, omul se numește "microcosmos", adica lume mica. Dupa Sfântul Grigorie Teologul și dupa alți Sfinți Parinți ai Bisericii lui Hristos omul se cheama și macrocosmos, fiindca este mai mare decât toate creaturile vazute.
  •  
  • Omul este o lume mare în cea mica, deoarece el unește în sine nu numai lumea cea vazuta și simțita ci și pe cea nevazuta a îngerilor și, pe deasupra tuturor, el este singura creație facuta dupa chipul și dupa asemanarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27).
  •  
  • Sa vedem în ce fel omul se împartașește de însușirile îngerești. Îngerii se tâlcuiesc slugi ale lui Dumnezeu, dupa cum este scris: “Cel ce faci pe îngerii Tai duhuri și pe slugile Tale para de foc“ (Psalm 103, 5). Îngerii sunt cei ce ne ajuta în necazuri, în scârbe și în ispite. Ei se bucura neîncetat de cei ce cresc în virtute și se mâhnesc de cei ce cad în pacate și le ajuta sa se ridice din nou prin pocaința. Îngerii slujesc la mântuirea sufletelor omenești și niciodata nu ne parasesc, pâna la ieșirea noastra din viața aceasta. Îngerii alcatuiesc ceata cea mai aproape de noi, lor li s-a dat spre paza pamântul și slujesc mai aproape de noi la mântuirea sufletelor oamenilor.
  •  
  • De aceea Sfântul Apostol Pavel a zis: “Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimiși spre slujba, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?“ (Evrei 1, 14).Sufletul omului are și el de la Dumnezeu o lucrare asemanatoare cu a îngerilor. El are credința și dragoste de Dumnezeu și Îi slujește cu frica și cutremur. Sufletul omului are și el putere de a sluji, de a ajuta pe frații sai, de a-i mângâia în necazuri, de a-i întari cu cuvântul și de a veni întotdeauna spre ajutorul lor. Pentru aceasta omul este un fel de înger amestecat din doua firi, cum îl numește Sfântul Ioan Damaschin (Dogmatica, cap. 12, București, 1938).
  •  
  • Sfântul Grigorie de Nyssa, marele filosof duhovnicesc, spune și el ca "omul este frate cu îngerul dupa puterea sa cuvântatoare. Ce este mintea omului, aceea este și îngerul cu trup" (Sf. Grigorie de Nyssa, Comentar la viața lui Moise, p. 813). Caci trebuie sa știm ca numai Dumnezeu este cu desavârșire netrupesc, ca toți îngerii au trupurile lor. Dar trupurile lor sunt preasubțiri, din foc ceresc și sunt numiți în scrierile bisericești "netrupești".
  •  
  • Sufletul nostru nu este strain nici de lucrarea arhanghelilor. El are memorie data de Dumnezeu, ține minte toate, iar mintea lui, daca este luminata de Preasfântul Duh, împartașește și binevestește Evanghelia în care este cuvântul lui Dumnezeu și toate învațaturile mântuitoare de suflet.
  •  
  • Omul, asemenea începatoriilor, stapânește orașe, țari și ținuturi, da legi și conduce suflete dupa cum a zis Dumnezeu: “Creșteți și va înmulțiți și umpleți pamântul și-l stapâniți“ (Facere 1, 28).
  •  
  • Imitând ceata îngerilor care stapânesc în vazduh pe diavoli, sufletul omului curat și luminat de darul lui Dumnezeu stapânește și el pe diavoli, îi arde cu rugaciunea și smerenia. Sufletul curat nu vrea sa faca voia lor și, mai ales, nu se lasa biruit de patimile trupului și ale sufletului pentru ca are în el pe Tatal, și pe Fiul și pe Duhul Sfânt (Matei 10, 8; Marcu 3, 15; Luca 9, 1).
  •  
  • Omul, asemenea stapâniilor, are de la Dumnezeu darul de a face puteri și minuni mari și în loc de a ocârmui vânturile și schimbarile vremurilor el stapânește madularele trupului sau, ocârmuiește virtuțile, alunga furtuna gândurilor și patimile sufletului, punându-le pe toate în rânduiala spre slujba și slava lui Dumnezeu.
  •  
  • Și cu ceata domniilor se aseamana foarte mult sufletul omului. Caci prin darul lui Dumnezeu ajunge sa domneasca peste simțuri, și peste patimile trupului și ale sufletului sau.
  •  
  • Sufletul omului are înca de la Dumnezeu darul pe care îl au sfintele tronuri, putând și el într-o masura sa primeasca și sa odihneasca pe Preasfânta Treime în mintea și în inima sa, prin curațirea de patimi, prin iubire și smerenie.
  •  
  • Omul se împartașește puțin și de lucrarea heruvimilor, dupa masura darului lui Dumnezeu, prin care poate fi înțelept și veghetor asupra patimilor, cu mintea și inima pline de cunoștința dumnezeiasca, putând și el sa reverse înțelepciune duhovniceasca prin propovaduirea cuvântului lui Dumnezeu spre mântuirea a mii de suflete iubitoare de Hristos.
  •  
  • Dar sufletul omenesc, imitând pe serafimi, când ajunge desavârșit, se umple de caldura și vapaie dumnezeiasca și are atâta dragoste arzatoare fața de Preabunul Dumnezeu încât, pe drept cuvânt, este "un serafim în trup, un serafim pamântesc".
  •  
  • Omul este mai mic decât îngerii cu cunoștința, iar cu darul, cunoaște mai puține taine dumnezeiești decât aceștia. Așa trebuie sa înțelegem cuvintele Mântuitorului despre Sfântul Ioan Botezatorul, care zice: “Între cei nascuți din femei, nimeni nu s-a ridicat mai mare ca Ioan, dar cel mai mic întru Împarația Cerurilor este mai mare decât el“ (Matei 11, 11; Luca 7, 28).
  •  
  • Dar pentru ca din toata zidirea, numai omul este facut dupa chipul și asemanarea lui Dumnezeu, omul este mai mare decât îngerii. Sufletul omului întrece pe îngeri prin trei însușiri, dupa Sfântul Vasile cel Mare și anume: prin minte, prin cuvânt și prin voie de sine stapânitoare, adica libera.
  •  
  • Caci prin minte sufletul omului se aseamana mai ales cu Tatal și cu Fiul, iar prin voia sa libera, de sine stapânitoare, care este radacina tuturor bunataților, sufletul se aseamana Sfântului Duh.
  •  
  • Astfel omul este icoana Preasfintei Treimi prin aceste trei însușiri.
  •  
  • Iubiți credincioși,
  •  
  • Vedeți cât de mare este valoarea sufletului omenesc? Vedeți pâna la ce cinste și stralucire se ridica?
  •  
  • Și aceastea pentru ca omul este regele creației, singura ființa creata dupa chipul și asemanarea lui Dumnezeu. De aceea zice Mântuitorul în Sfânta Evanghelie de astazi: “Ce va folosi omul de ar dobândi toata lumea daca își va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul sau?“ (Marcu 8, 35-37).
  •  
  • Tocmai de aceea ne amintește Biserica cuvintele Mântuitorului care zice sa avem grija de mântuirea noastra, mai ales acum în Postul Mare, când tot creștinul binecredincios își cauta de suflet.
  •  
  • De aceea S-a întrupat și a patimit pentru oameni Fiul lui Dumnezeu, ca sa scoata sufletele noastre, atât de prețioase, din robia patimilor și din adâncul iadului, unde erau aruncate de diavolii cei ucigași.
  •  
  • Iată pentru ce s-a pus aceasta Evanghelie la mijlocul marelui Post, ca sa avem timp pâna la Sfintele Paști, sa ne pocaim, sa ne spovedim, sa ne împacam cu Dumnezeu și cu oamenii și sa primim cu vrednicie Sfânta Împartașanie care este cel mai mare DAR pe care ni-l daruiește Mântuitorul pe pamânt.
  •  
  • Sa luam deci aminte cum traim, cum ne îndreptam viața, ce am facut pâna acum pentru sufletul nostru și ce trebuie sa mai facem pe viitor ca sa dobândim mântuirea noastra și sa scapam de osânda.
  •  
  • Sa luam aminte ca tocmai de aceea ne lupta atât de mult diavolul prin slugile lui, ca sa ne rapeasca ce avem mai scump de la Dumnezeu. Nu averea, nu cinstea, nu prietenii, nu trupul, nu viața aceasta pamânteasca, ci SUFLETUL pe care ni l-a dat Dumnezeu, care este mai scump decât toate margaritarele lumii. Pentru el suferim atâtea ispite în trup; pentru el ne luptam o viața cu diavolii, cu slabiciunile firii, cu oamenii rai și cu patimile ucigașe de suflet care ne ataca din toate parțile.
  •  
  • Dupa ce am vazut ce este sufletul și cât de mare este valoarea lui, sa vedem acum cum trebuie sa ne pastram curat de pacate sufletul nostru; sau daca suntem stapâniți de patimi, care formeaza cancerul sufletului, cum am putea sa ne izbavim de robia lor și de veșnica osânda.
  •  
  • Sufletul pruncului dupa botez este curat ca un înger. De aceea pruncul care moare îndata dupa botez, fiind fara pacate este sigur mântuit și numarat în ceata sfinților. Pentru aceea și Mântuitorul a luat un prunc în sfintele Sale brațe, zicând: “Lasați copiii sa vina la Mine și nu-i opriți, caci a unora ca aceștia este Împarația lui Dumnezeu“ (Marcu 10, 14).
  •  
  • Copilul botezat este deci, prototipul îngerului, al sufletului, al omului desavârșit, nestapânit de nici un pacat, de nici un gând necurat. Iata, pe pamânt, copilul este cea mai potrivita icoana a sfințeniei, a sufletului mântuit.
  •  
  • Cum ne putem curați sufletul, conștiința, inima și trupul de pacatele ce ne apasa?
  •  
  • Cel dintâi lucru ce trebuie sa-l facem în posturi este spovedania cu caința și lacrimi și Sfânta Împartașanie. Apoi este sfânta rugaciune. Ne trebuie mai multa rugaciune, frații mei, mai multa evlavie și rabdare la rugaciune, prezența regulata la biserica.
  •  
  • Citiți apoi zilnic psaltirea, o catisma sau doua, ca psalmii și din inima de piatra scot lacrimi, zice Sfântul Vasile cel Mare.
  •  
  • Mai citiți seara sau dimineața un acatist, paraclisul Maicii Domnului, rugaciunile zilnice din cartea de rugaciuni și adaugați metanii și închinaciuni cu rugaciunea lui Hristos, dupa putere.
  •  
  • A treia fapta buna care ajuta mult rugaciunea este postul. Mare este puterea rugaciunii unita cu postul. Amândoua fac adevarate minuni; înalbesc sufletul înnegrit de pacate și de gânduri rele. Fiecare sa posteasca dupa putere, numai sa posteasca. Adica sa manânce de post, iar miercurea și vinerea sa țina post macar negru pâna la amiaza.
  •  
  • Alta mare fapta buna care ajuta mult la mântuirea sufletului este milostenia. Miluiți cât puteți, ajutați cu dragoste și inima buna pe orice om care va cere.Mare putere are milostenia sufleteasca. Îndemnați-va unii pe alții la biserica, la rugaciune, la spovedanie, la pocaința. Cercetați pe cei bolnavi, ajutați pe cei întristați cu cuvinte de mângâiere, cu carți sfinte de citit și citiți, mai ales, în Noul Testament.
  •  
  • Iar cununa bunataților este dragostea creștina. Iubiți duhovnicește pe toți, cereți iertare de la toți și bucurați-va în Hristos, ca Dumnezeu este dragoste.
  •  
  • Iată cea mai buna cale de curațenie și de mântuire a sufletelor noastre.
  •  
  • Iubiți credincioși,
  •  
  • Au trecut trei saptamâni din Sfântul și Marele Post al Paștelui. În acest timp unii creștini s-au rugat mai mult, au venit la biserica, au postit, s-au împacat cu oameni și cu Dumnezeu, s-au spovedit și împartașit.
  •  
  • Aceștia s-au îngrijit cum trebuie de sufletele lor. Dar mulți înca n-au venit, deși Hristos îi cheama și îi așteapta.
  •  
  • Astazi, în Duminica a treia din Postul Mare, numita "a Sfintei Cruci", dupa cum vedeți, se scoate cu mare evlavie în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.
  •  
  • De ce se scoate Crucea la jumatatea postului în biserica pentru închinare, unde sta o saptamâna? Se scoate pentru a ne întari și a ne îmbarbata în nevoința postului, ca sa-l putem parcurge cu folos pâna la capat.
  •  
  • Caci privind la Sfânta Cruce și cugetând la patimile Domnului uitam de necazurile vieții și primim putere pe calea mântuirii.
  •  
  • Frații mei, este puterea Crucii lui Hristos în lume!
  •  
  • Crucea ne-a adus mântuirea și împacarea cu Dumnezeu. Crucea a sfarâmat prin Înviere porțile iadului. Crucea ne-a deschis raiul și a biruit moartea. Crucea zdrobește pe diavoli și-i alunga dintre noi. Crucea este scara de mântuire a lumii care ne urca la cer. Sa urcam la Dumnezeu pe scara Crucii. Sa ne împacam și sa ne iubim prin jertfa Sfintei Cruci. Sa ne silim a ne duce fiecare crucea noastra cu smerenie, cu rabdare și cu nadejdea mântuirii. Sa nu deznadajduim în boli, în suferințe și în mulțimea necazurilor vieții.
  •  
  • Sa ne gândim ca toți parinții, înaintașii și sfinții noștri au suferit și și-au dus crucea cu rabdare și bucurie pâna la capat.
  •  
  • Deci sa ne întarim și noi, frații mei, în nevoința postului. Înaintea noastra merge Însuși Hristos Mântuitorul lumii cu Crucea în spate.
  •  
  • Sa-I urmam și noi cu credința și barbație, lucrând ziua și noaptea la mântuirea sufletelor noastre. Și ajungând cu bucurie la Sfintele Paști, sa îngenunchem în fața Crucii și împreuna sa cântam:
  •  
  • "Crucii tale ne închinam, Hristoase, și Sfânta Învierea Ta o laudam și o marim!" Amin.

  Share

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.