Părintele Cleopa s-a născut în comuna Sulița, din județul Botoșani, pe 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei de țărani Alexandru și Ana Ilie. A urmat cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească pe lângă schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea. 

În decembrie 1929 s-a alăturat obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, au fost primiți în obștea schitului. În 1935 a fost luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 s-a reîntors la schit și a fost uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de Cleopa, scrie Agerpres. 

În iunie 1942 a fost numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior a fost numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. 
În 1947, Schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotonisit arhimandrit. În 1948, urmărit de Siguranță, s-a retras pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde s-a transferat alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina. 

A întemeiat la Mănăstirea Slatina o obște care număra peste 80 de persoane. Între 1952-1954, a fost urmărit de Securitate și s-a retras în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani a fost readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian. 

În 1956, a revenit la metanie, iar în primăvara anului 1959, s-a retras pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își va petrece următorii cinci ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât calugări, cât și mireni, timp de 34 de ani. 

ImunoMedica


La 2 decembrie 1998 trece la Domnul unul dintre cei mai iubiți duhovnici ai României. Trecut deja de vârsta de 80 de ani, „starostele monahismului românesc” era bătrân și bolnav, trupește, însă duhul îi era la fel de viu.

Deși în ultimul an de viață nu mai putea merge decât cu sprijinul ucenicilor de la Mănăstirea Sihăstria, la ușa chiliei sale era, mereu, plin de oameni, pe care nu înceta să îi sfătuiască să meargă pe drumu cel bun și să se roage, să caute să-și lucreze mântuirea.

Monahul Cleopa și-a dat duhul la vârsta de 86 de ani. Timp de trei zile, curtea mănăstirii a fost la fel de împânzită de oameni ca și în timpul vieții pământești, când predicile părintelui se auzeau până la marginile pădurii, datorită numărului, mereu mare, de credincioși care veneau să îl audă vorbind și să îi ceară să se roage și pentru ei. De data aceasta, însă, toți „copiii” părintelui Cleopa se rugau pentru odihna sufletului celui care le-a fost duhovnic cu har și bun sfătuitor.

Pe sicriul părintelui Cleopa nu a fost aruncată nici măcar o lopată de pământ. Credincioșii l-au îngropat cu mâinile goale, aruncând fiecare câte o mână de țărână, până ce groapa a devenit mormânt. Pământul acela face acum parte din trupul preotului și oferă tămăduiri sufletești și trupești celor ce îl ating, după cum povestește o măicuță