Părintele Cleopa Ilie, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, propus spre canonizare în 2025, s-a născut în comuna Sulița, din județul Botoșani, pe 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei de țărani Alexandru și Ana Ilie.

A urmat cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească pe lângă schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea. 

În decembrie 1929 s-a alăturat obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, au fost primiți în obștea schitului. În 1935 a fost luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 s-a reîntors la schit și a fost uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de Cleopa, scrie Agerpres. 

În iunie 1942 a fost numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior a fost numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. 

 

În 1947, Schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotonisit arhimandrit. În 1948, urmărit de Siguranță, s-a retras pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde s-a transferat alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina. 

A întemeiat la Mănăstirea Slatina o obște care număra peste 80 de persoane. Între 1952-1954, a fost urmărit de Securitate și s-a retras în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani a fost readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian. 

În 1956, a revenit la metanie, iar în primăvara anului 1959, s-a retras pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își va petrece următorii cinci ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât calugări, cât și mireni, timp de 34 de ani. 

Părintele Ioanichie Bălan i-a alcătuit seria de volume „Ne vorbește Părintele Cleopa” (disponibile la Librăria Sophia).


La 2 decembrie 1998 trece la Domnul unul dintre cei mai iubiți duhovnici ai României. Trecut deja de vârsta de 80 de ani, „starostele monahismului românesc” era bătrân și bolnav, trupește, însă duhul îi era la fel de viu.

Deși în ultimul an de viață nu mai putea merge decât cu sprijinul ucenicilor de la Mănăstirea Sihăstria, la ușa chiliei sale era, mereu, plin de oameni, pe care nu înceta să îi sfătuiască să meargă pe drumu cel bun și să se roage, să caute să-și lucreze mântuirea.

Monahul Cleopa și-a dat duhul la vârsta de 86 de ani. Timp de trei zile, curtea mănăstirii a fost la fel de împânzită de oameni ca și în timpul vieții pământești, când predicile părintelui se auzeau până la marginile pădurii, datorită numărului, mereu mare, de credincioși care veneau să îl audă vorbind și să îi ceară să se roage și pentru ei. De data aceasta, însă, toți „copiii” părintelui Cleopa se rugau pentru odihna sufletului celui care le-a fost duhovnic cu har și bun sfătuitor.

Pe sicriul părintelui Cleopa nu a fost aruncată nici măcar o lopată de pământ. Credincioșii l-au îngropat cu mâinile goale, aruncând fiecare câte o mână de țărână, până ce groapa a devenit mormânt. Pământul acela face acum parte din trupul preotului și oferă tămăduiri sufletești și trupești celor ce îl ating, după cum povestește o măicuță


Părintele Cleopa Ilie (10 Aprilie 1912 – 2 Decembrie 1998):

– Fiule, voi ce luptați pentru neamul nostru străbun trebuie să fiți și ostași ai lui Hristos! Să-l aveți pe Hristos permanent în inimă! Numai așa poți birui dușmanul! Căci cei ce mor pentru Hristos și pentru neam se mântuiesc. Ei sunt pomeniți zilnic la Sfânta Liturghie, la Vohodul Mare (ieșirea cu Sfintele Daruri). Că și în veacul acesta au căzut mii și milioane de români pentru Sfânta Cruce și pentru Țară. Pământului acesta românesc îi place de moarte, de mucenicii căzuți pentru apărarea credinței și a neamului românesc în războaie, temnițe și închisori.

– Părinte, cum să-i cinstim pe acești eroi si martiri ai neamului?

– Să țineți, fiule, de credința noastră, pe care au ținut-o toți voievozii, domnii, regii și moșii și strămoșii noștri și toți românii cei adevărați. Dacă vreți să fiți ai lui Hristos și ai Țării Românești, să țineți neclintită credința cea dreaptă a voastră, ortodoxă, pe care o ținem de 2000 de ani! Nu poți să fii creștin și român dacă nu ești ortodox; ești străin, nu ești fiu al Țării Românești! Că Biserica Ortodoxă străbună a ținut neamul românesc de 2000 de ani, nu veneticii care ne învață acum pe noi ce-i credința. Pe sectanți să nu-i primiți în casele voastre!

– Părinte, dar statul a aprobat„democratic” si alte confesiuni.

– Cei care au confesiuni aprobate de stat, treaba lor… Aceia sunt cu credința lor. Dar aceștia care s-au rupt de Biserica Ortodoxă și s-au făcut sectari nu sunt fii adevărați ai țării noastre, nici ai Bisericii, ci sunt înainte-mergători ai Satanei. Sunt prooroci mincinoși care vor să vă rupă credința și să ducă poporul nostru la pierzanie. Țineți dreapta credință și nu ascultați de ei! Țara asta Românească a fost ortodoxă dintotdeauna și trebuie să țină linia Ortodoxiei. Ortodocși ne-am născut, ortodocși am trăit două mii de ani, ortodocși trebuie să stăm până la moarte! Asta-i adevărata credință ortodoxă a Țării Românești! Nu primiți nimic din afară, căci toți vor să strice unitatea neamului nostru străbun, a credinței și a Bisericii. Toți aceștia sunt vrăjmașii neamului și ai Crucii lui Hristos.

Fragment dintr-un interviu luat de Eleodorus Enăchescu în anul 1998 și publicat de Mănăstirea Petru Vodă

Despre Părintele Ilie Cleopa AICI

MĂRTURISITORII

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews