ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Cirenei 

S-a născut în Galatia (Asia Mică), din părinți creștini. În timpul împăratului Licinius (307-323), Teodot păstorea ca episcop în orașul Chirinei. Chemat fiind în fața lui Savin, conducătorul insulei Cipru, a mărturisit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Datorită acestui lucru a fost supus supliciilor și după aceea a fost întemnițat. După cinci zile, Sfântul Teodot a fost scos iarăși din temniță și supus chinurilor. În timpul pătimirilor Sfântului Mucenic Teodot mulți dintre păgâni au crezut învățăturilor sale și acceptat credința creștină. Din nou Savin a poruncit ca Teodot să fie întemnițat pentru a nu mai întoarce mulțimea de oameni la credința creștină. Sfântul Mucenic Teodot a stat în temniță până când împăratul Constantin cel Mare a biruit asupra lui Liciniu. În momentul când au încetat persecuțiile împotriva creștinilor, Teodot s-a întors la episcopia lui din Chirin. A mai păstorit încă doi ani, după care s-a mutat cu pace la Domnul.

Sfântul Mucenic Isihie

A fost prefect al palatului împăratului Maximian (285-305), deci unul din marii generali ai împărăției. Când împăratul Maximian a poruncit ca toți ostașii să jertfească zeilor, Isihie a refuzat să facă acest lucru și în consecință a fost îmbrăcat într-o haină de păr groasă și fără mâneci. În urma mărturisirii credinței în Mântuitorul Iisus Hristos, Isihie a fost înecat în apele râului Oronte.

Sfântul Mucenic Nestor

Era originar din orașul Perga (Pamfilia, Asia Mică). A mărturisit pe Hristos în timpul împăratului Deciu (249-251). În urma supliciilor la care a fost supus, a rămas neclintit în mărturisirea credinței creștine, primind în cele din urmă moarte martirică.

Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți

 

S-a născut în insula Naxos, din părinți binecredincioși, primind la botez numele Nicolae. Din fragedă pruncie a avut o aleasă înclinație spre cele duhovnicești, fiind adesea găsit în paraclisul Sfântului Nicolae, aflat pe moșia părinților, unde, înfășurat într-un cearșaf, petrecea timp îndelungat cântând toate cântările bisericești știute de dânsul.

După adormirea tatălui său, pe când Nicolae avea 19 ani, se mută împreună cu mama și sora sa în Atena, iar la vârsta de 28 de ani se căsătorește, dobândind un copil. În 1879, este hirotonit diacon, iar în 1884, preot.

După plecarea soției sale la cele veșnice, vreme de 50 de ani a liturghisit zilnic, timp în care nu s-a îmbolnăvit niciodată, de la opt dimineața, până la două sau trei după-amiaza. Frânt de oboseală, mergea pe la casele celor apropiați ai săi și se odihnea puțin, așezat într-un fotoliu. Seara, la ora nouă, ajungea la una dintre biserici unde începea privegherea. Mânca în fiecare zi doar seara, iar în toate posturile mânca fără untdelemn. De praznice, cânta paraclisele lor până la Odovanie.

Bucuria și viața sa au fost să slăvească pe Dumnezeu ziua și noaptea, să săvârșească Liturghii, privegheri, Vecernii, Paraclise, agheazmă, Sfinte Masluri, Parastase. Diferitele bisericuțe unde liturghisea Sfântul Părinte erau pentru mulți mângâiere și scăpare.

Ani întregi purta cu sine pomelnicele primite în fiecare zi. Din nemăsurata sa iubire pentru cei trecuți la cele veșnice, avea pomelnice îngălbenite de vreme, la care adăuga mereu altele, pe toate citindu-le cu purtare de grijă părintească, la fiecare Liturghie. Astfel, prin râvna sa, mulți vor fi dobândit loc în Împărăția Cerurilor.

Ajuta familii nevoiașe, văduve, orfani, mai ales pe văduvele tinere, deoarece sărăcia le împingea la stricăciune, tineri să-și plătească studiile. Șoferii de taxiuri îl duceau fără bani, știind că acela care îl ducea pe Sfântul Părinte se bucura de mult câștig în ziua aceea.

Din tot ce făcea și vorbea, se vedea că nu are nici o idee despre sfințenia sa, căci lacrimile pentru păcatele lui nu lipseau din ochii lui, deși încerca să trăiască ascuns și singur.

Toate neajunsurile din partea oamenilor le primea cu îndelungă răbdare, tăcere și rugăciune, Dumnezeu de multe ori săvârșind minuni cu nevoitorul său plin de simplitate.

Astfel petrecu Sfântul Părinte o jumătate de veac, fără zgomot, neștiut de nimeni, însă avându-i în inima sa pe toți, făcând din inima Atenei adevărată pustie și umplând-o cu mireasma rugăciunii, precum sihaștrii de odinioară pustia.

În anul 1932, Sfântul Nicolae Planas pleacă la cele veșnice, fiind înmormântat, iar la vreme rânduită fiind aflat nestricat, răspândind bună mireasmă și săvârșind mulțime de minuni celor ce i se roagă cu credință.

Trecerea sa în rândul sfinților s-a săvârșit la 23 iulie 1992.

Tropar, Glasul al 4-lea

Săltați acum popoare bătând din palme cu tărie și primiți pe Sfântul cel vestit între Sfinți, pe Nicolae Naxiotul, pe primitorul cel călduros al tuturor celor ce i se roagă și pârga cea dumnezeiască a tuturor preoților; pe cel care în vremurile din urmă a bineplăcut lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Mineiul îi mai menționează pe următorii, transmite Basilica:

VIDEO și TEXT Silviu Andrei Vlădăreanu - Universul Credinței:

Pe 2 martie facem pomenirea Sfântului Nicolae Planas, un pe cât de simplu, pe atât de sfânt preot de parohie de la o mică biserică din capitala Greciei, Atena.

Părintele Nicolae s-a născut în 1851 și, se pare că încă din copilărie a avut chemare spre slujirea preoțească pentru că, inspirat de bunicul său care era și el preot, obișnuia adesea să intre în capela familiei și să cânte cântări bisericești înfășurat într-un cearșaf pe post de veșmânt.

Rămas orfan de tată, el s-a căsătorit la vârsta de numai 17 ani și, cinci ani mai târziu, a fost hirotonit. Dumnezeu i-a dăruit și un copil, însă la scurt timp soția sa a decedat. Apoi a fost și alungat pe nedrept de la biserica unde slujea tocmai de preotul pe care îl primise să slujească împreună cu el.

Așa a ajuns la o smerită bisericuță care deservea inițial doar 8 familii. Și acolo a rămas ca preot nu până la pensionare (pentru că nu se inventase), ci până la sfârșitul vieții, adică vreme de 50 de ani. Și în toți acești 50 de ani el a slujit Sfânta Liturghie în fiecare zi, indiferent de vreme, indiferent câtă lume participa.

Și nu se grăbea. Slujea pe îndelete cam șase ore în fiecare zi. Slujba dura așa de mult pentru că avea nevoie de timp pentru a-și pomeni pomelnicele. Pomenea undeva la două- trei mii de nume la fiecare Sfântă Liturghie. Dacă primea un pomelnic îl pomenea luni de zile la rând, iar pomelnicele pentru răposați nu le arunca niciodată.
Și niciodată nu a condiționat pomenirea de bani sau de daruri. Cu aceeași dragoste și râvnă pomenea și pomelnicele celor care nu aduceau nimic la sfântul altar. Oricum, din orice primea părintele împărțea aproape tot ca milostenie. Și din când în când, ucenicii ajunseseră să mai sustragă din pomelnicele vechi pentru a-l menaja pe bătrân. Când era întrebat despre teancul de pomelnice, el le numea „facturile și contractele mele”, iar când, văzându-i osteneala, oamenii îl întrebau „când o să te mai odihnești?”, sfântul răspundea simplu: "Cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi!”

Odată un băiețel de opt ani care îl ajuta pe părintele Nicolae la sfântul altar, a fugit la mama lui alb de spaimă. El i-a povestit cum a văzut că părintele Nicolae slujea fără să atingă pământul, plutind ca la vreo 20 de centimetri în aer.

Părintele Nicolae s-a mutat la Domnul cu pace, în 1932, îndată ce a încheiat Sfânta Liturghie.

Doamne ajută!