Sfântul Ignatie Teoforul (35-107) se crede că a fost sirian de origine și că, înainte de convertirea sa la creștinism, ar fi fost păgân și mare persecutor al creștinilor. Potrivit tradiției, Ignatie a fost episcop de Antiohia. A suferit moarte martirică la Roma, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). A fost arestat, împreună cu alți creștini, în timpul persecuției din Antiohia și pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare, în amfiteatrul de la Roma.

A luptat împotriva celor care susțineau ca Hristos a avut un trup aparent: "Fiți, prin urmare, surzi când vi se vorbește de altceva decât de Iisus Hristos, Cel din seminția lui David, Fiu al Mariei, Cel Care cu adevărat S-a născut, a mâncat și a băut, Care cu adevărat a fost prigonit în timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevărat a fost răstignit și a murit în văzul celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt, Care cu adevarat a înviat din morți" (Către Tralieni, IX, 1).


Sfântul Ignatie a predicat neîncetat unirea în jurul episcopului, înconjurat de prezbiteri: "Aveți grijă să nu luați parte decât la o singură Euharistie; căci nu există decât un singur trup, Domnul nostru Iisus Hristos, și un singur potir spre unirea cu sângele Său; un singur jertfelnic, după cum un singur episcop cu preoții și diaconii, împreuna cu mine slujitori".  Părticele din moaștele sale se află în Catedrala episcopală din Galați, la Schitul Darvari din Capitală și la Mănăstirea Tismana.

Tot astăzi este ziua în care, prin tradiție, românii sacrifică porcul de Crăciun. Această practică își are originile în vremurile pre-creștine, existând două teorii în acest sens: una care vorbește despre o tradiție dacică, iar alta despre o moștenire a lumii romane.  

„În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După aceea, ziua începea să crească și Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii și a vieții. 

Folcloristul Petru Caraman consideră că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat își află rădăcinile în tradițiile antichității romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 și 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor. Porcul însuși era socotit ca întruchipare a acestei divinități, a cărei moarte și reînviere se consumă la cumpăna dintre ani. Este însă vorba de un transfer al obiceiului, de la data la care se celebra inițial Anul Nou în lumea romană, începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii” , scrie Agerpres.
 
Ion Creangă povestește în „Amintiri din copilărie” despre acest moment: „La Crăciun, când tăia tata porcul și-l pârlea, și-l opărea, și-l învelea iute cu paie, de-l înnădușa, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei, știind că mie are să-mi dea coada porcului s-o frig și beșica s-o umplu cu grăunțe, s-o umflu și s-o zurăiesc după ce s-a usca...” 
 
Sacrificarea porcului este un prilej de bucurie, familia se reunește, fiecare având un rol în prepararea animalului. Din păcate, această tradiție se practică din ce în ce mai puțin în orașe, lumea secularizată oferind un program care sacrifică viața personală și tradițiile, în favoarea muncii.